Solurile - textură, structură și culoare

4.1. TEXTURA

4.1.1. Consideratii generale

Aceea componenta a solului, alcatuita din particule având diametrul < 2 mm si denumita "pamânt fin" defineste textura solului. În sol, însa se gasesc si fragmente de roca, cu diametrul > 2 mm care alcatuiesc "scheletul solului" si care se determina separat.

Criteriul de baza utilizat în gruparea particulelor care alcatuiesc faza solida a solului este acela de a include în aceeasi categorie, particulele care au aceleasi proprietati fizico-chimice ( tabel 1 ).

CATEGORIA DE PARTICULE DIAMETRUL

- mm -

Bolovani > 200

Pietre 200 - 20

Pietris 20 - 2

Nisip grosier 2 - 0,2

Nisip fin 0,2 - 0,02

Praf 0,02 - 0,002

Argila < 0,002

• Tabel 1. Clasificarea categoriilor de particule ( Atterberg )

Textura solului reprezinta participarea procentuala a diferitelor categorii de particule ( nisip, praf, argila ) la alcatuirea unui sol.

Din punct de vedere textural, solul trebuie considerat ca reprezentând un sistem complex si nu un simplu amestec mecanic de categorii de particule, deoarece între acestea au loc reactii de neutralizare sau stimulare a efectelor lor în sol.

Spre exemplu, în cazul nisipului si argilei, daca proportia argilei este foarte mare, proprietatile nisipului sunt practic anihilate de cele ale argilei. Totodata, influenta nisipului asupra cresterii permeabilitatii se produce numai începând de la un raport argila/nisip de 1/3. În cazul predominarii categorice a prafului, influenta argilei este minima.

O influenta semnificativa asupra proprietatilor solului, sub aspect textural, au carbonatul de calciu si humusul, în sensul ca o parte de carbonat de calciu sau de humus influenteaza textura, cât doua parti de argila.

Luând în considerare faptul ca o categorie de particule este mai activa din punct de vedere chimic cu cât gradul de maruntire este mai înaintat si ca interactiunea solului cu mediul este cu atât mai mare, cu cât acesta contine mai multe particule fine ( se mareste suprafata exterioara sau specifica ), apare necesitatea prezentarii mai detaliate a categoriilor de particule.

• C a t e g o r i a n i s i p

Este alcatuita din particule de cuart, rezistente la alterare sau din particule ale mineralelor în curs de alterare ( mica alba, feldspat, carbonat de calciu ).

Prezinta un grad redus de maruntire, este necoeziv si nu are plasticitate si aderenta. De asemenea, nisipul are o capacitate redusa de retinere a apei, o permeabilitate ridicata, atât pentru apa cât si pentru aer si nu contine substante nutritive.

• C a t e g o r i a p r a f

În alcatuirea sa predominante sunt particulele cuartoase fine si prezinta proprietati intermediare între nisip si argila.

• C a t e g o r i a a r g i l a

Este alcatuita din particule de minerale argiloase, la care se pot asocia si particule de silice si sescvioxizi. Prezinta un grad înaintat de dispersie, este coeziva si are plasticitate si aderenta ridicate.

Argila detine o capacitate mare de retinere a apei, dar si o permeabilitate redusa. În acelasi timp, contine si elibereaza substante nutritive, are capacitate ridicata de adsorbtie cationica si prezinta proprietati coloidale ( coagulare, peptizare, adsorbtie ).

În functie de participarea procentuala a celor trei categorii de particule, au fost stabilite clasele texturale ( tabel 2 ).

SIMBOL DENUMIRE ARGILA

% PRAF

% NISIP

%

n nisip < 5 < 32 > 63

u nisip lutos 6 - 12 < 32 56 - 94

s lut nisipos < 20 > 33 < 67

l lut 21 - 32 < 79 < 79

t lut argilos 33 - 45 < 67 < 79

a argila > 46 < 54 < 54

• Tabel 2. Clasele texturale ( I.C.P.A. 1987, simplificat )

4.1.3. Determinarea texturii

Se poate realiza atât în laborator cât si în teren, prin metode specifice. În laborator, dupa ce au fost separate prin cernere si sedimentare cele trei categorii de particule si dupa ce a fost înlaturat humusul si carbonatul de calciu, se calculeaza participarea procentuala si se stabileste textura, cu ajutorul diagramei triunghiulare.

În teren, determinarea se realizeaza pentru fiecare orizont de sol în parte, prin metode specifice atât pentru starea uscata cât si pentru cea umeda :

• - observatia, inclusiv cu ajutorul lupei

Se urmareste prezenta grauntilor de nisip.

• - friabilitatea în stare uscata

În cazul texturilor grosiere proba de sol se sfarma usor la presarea între degete iar materialul rezultat prin sfarâmare având dimensiuni mici, fiind presarat cu graunti de nisip.

În cazul texturilor mijlocii proba de sol se sfarma relativ usor la presarea între degete, iar materialul rezultat prin sfarâmare este prafos.

În cazul texturilor fine proba de sol se sfarma greu la presarea între degete, rezultând bucati mari de pamânt.

• - senzatia la frecare în stare umeda

Texturile grosiere dau o senzatie aspra la frecarea materialului între degete, cele mijlocii fainoasa, iar cele fine unsuros-alunecoasa.

• - aderenta

Urmareste lipiciozitatea materialului, atât la contactul cu uneltele de sapat, dar si cât de murdare ramân degetele.

• - modelarea în stare umeda

Se observa urmatoarele caracteristici:

- materialul curge; nu se pot modela sfere - textura nisipoasa

- se pot modela sfere care se sfarma la o presare usoara, dar nu se pot modela suluri subtiri sau panglici - textura nisipo-lutoasa

- se pot modela suluri subtiri care crapa usor la curbare si se rup daca sunt tinute de un capat - textura luto-nisipoasa

- se pot modela suluri subtiri care nu se rup daca sunt tinute de un capat, dar crapa la curbare; se pot modela panglici nerezistente la îndoire - textura lutoasa

- se pot modela suluri subtiri care se curbeaza în inel fara a crapa; modelat în panglica materialul crapa la curbare - textura luto-argiloasa

- se pot modela filamente lungi sau panglici subtiri care nu crapa la curbare - textura argiloasa