Subiecte la Materia Europa

1. Paleoeuropa

Paleoeuropa cuprinde unităţi tectonice care aparţin structurilor precambriene (arhaice şi proterozoice) şi unităţi tectonice ce aparţin cutărilor caledonice (Paleozoic inferior – cambrian, orovician, silurian, devonian).

- structurile precambriene : - Scutul Baltic (Fenoscandia)

- Scutul Ucrainean

- Sarmaţia (Platforma Rusă)

Scutul Baltic – cuprinde: Suedia, Finlanda, Peninsula Kola, Karelia;

- regiunea a apărut în intervale succesive, fiecare cu o anumită caracteristică.

Aceste intervale sunt marcate de cutări:

- norvegosaamide (nordul Finlandei, Pen. Kola);

- svecofenide (½ nordică a Suediei, ½ sudică a Finlandei);

- marealbide (zona de la Marea Albă)

- gotide (sudul Norvegiei, sudul Suediei)

- karelide (estul Finlandei)

Scutul Ucrainean – cuprinde Podişul Volhino – Podolic (Ucraina).

Sarmaţia (Platforma Rusă) se suprapune Câmpiei Ruse, cuprinsă între Scutul Baltic, cutările hercinice (varisce) ale M. Ural şi unitatea alpină din sud.

 fundamentul - alcătuit dintr-o serie de bombări (anteclize) şi depresiuni (sineclize);

anteclize: Bielorusă (Belarus), Voronejului (Podişul Central Rus), Volga – Ural (Podişul Volgăi şi Munţii Ural);

sineclize: Moscovei, Pripet (Belarus), Doneţ (Ucraina), Pericaspică, Peciorei.

 tot în cadrul Platformei Ruse mai este cuprinsă şi Peninsula Iutlanda (Danemarca);

Platforma Rusă o întâlnim în fundamentul: Câmpiei Est-Europene, Câmpiei Poloniei (partea central - estică).

Platforma Eria – cuprinde Insulele Hebride şi NV Scoţiei.

structuri caledonice (cutări caledonice): aparţin cutărilor caledonice ce au avut loc în paleozoic inferior (cambrian, orovician, silurian, devonian).

Scoţia, Munţii Pennini (Anglia), Irlanda (Câmpia Irlandei, Munţii Wicklow, Munţii Donegal), Alpii Scandinaviei, Ţara Galilor (fără partea de sud)

 fundament caledonic – nordul Bazinului Londrei, sudul Danemarcei, nord – vestul Germaniei (regiunea de câmpie), fundamentul Olandei, Belgiei în cea mai mare parte.

Noţiuni:

Scut – unitate structurală constituită din roci vechi cutate, în precambrian care apar la zi)

Unitatea de platformă – este o unitate structurală ce constituie o arie rigidă cu două componente structurale: soclul, reprezentând baza unui sistem muntos vechi ce a fost erodat până la peneplenă, încât este alcătuit din roci magmatice şi metamorfice şi suprastructura sedimentară subţire, rezultată din transgresiuni repetate; relieful este de câmpie sau podişuri joase, uşor vălurite.

2. Glaciaţiunea cuaternară

- Calota glaciară maximă a cuprins aproape întregul Arhipelag Britanic, Peninsula Scandinavia, Pen. Iutlanda, Câmpia Germano-Poloneză, mai mult de jumătate din Câmpia Rusă şi jumătate din Munţii Ural.

- Limita sudică a calotei glaciare trecea pe la sud de Londra, sud de Berlin, ajungea în apropiere de Kiev, pe la sud de Moscova, la vest de Voronej şi Kazan.

- Pentru calota galciară nordică au fost distinse trei faze glaciare: ELSTER (Mindel), SAALE (Riss), VISTULA (Wurm).

- Retragerea calotei glaciare a generat platouri glaciare numite Widde/fjelluri prezente în tot sectorul montan al Alpilor Scandinaviei (cu extindere mai mare în sudul acestora).

- Glaciaţiunea montană: Pirinei, Alpi, Carpaţi, Apenini, Dinarici, Rodopi.

- În Alpi au fost cunoscute 4 faze glaciare principale: Gunz, Mindel, Riss, Wurm.

Drumlin – formă de acumulare elipsoidală, asimetrică, creată de gheţarii de calotă în sensul de curgere; dimensiunile variază între 200-1000 m lungime, 100-200 m lăţime, 5-40 m înălţime; între drumlinuri pot exista înşeori, lacuri, zone mlăştinoase;

Esker – reprezintă o aglomerare de pietre sub formă de dig şerpuit, provenit din existenţa unui curs de apă inglaciar, orientarea corespunde sensului deplasării gheţarilor

Kettles – la topirea calotei glaciare, sub morene au rămas prinse blocuri de gheaţă. Prin topirea lor ulterioară, morena s-a prăbuşit, formând bazine (lacuri ceainic/ibric).