Extras din curs
5.1. Prezentarea capitolului: Consideraţii generale privind operaţiunile de tehnică a turismului
5.1.1. Introducere la capitol: Dezvoltarea turismului implică asigurarea unei game largi de servicii şi facilităţi care sunt furnizate, direct sau indirect, de o varietate de agenţi din sectorul public şi privat, caracterizaţi de diferite interese, roluri şi responsabilităţi. Această natură complexă şi diversă a turismului este poate cea mai importantă trăsătură şi face diferită delimitarea altor caracteristici generale. Au fost identificate câteva direcţii ale implicării sectoarelor public şi privat în dezvoltarea turismului: preocuparea prioritară a sectorului privat în realizarea de profit şi responsabilizarea mai accentuată a autorităţilor publice, divizarea intereselor ambelor sectoare în acapararea sectorului de cazare şi al construcţiilor de agrement, asigurarea infrastructurii şi conservarea patrimoniului natural şi cultural.
Ansamblul metodelor, procedeelor şi regulilor, îmbinate cu o anumită măiestrie personală aplicată în executarea unei operaţiuni ori lucrări sau în general, în practicarea unei profesiuni, poartă numele de tehnică. Dacă asociem, acestui termen operaţiunile specifice activităţilor turistice, se poate vorbi despre o tehnică a acestui domeniu, rezultă din complexitatea componentelor produsului turistic, în care serviciile oferite de prestatori se regăsesc în cele mai diferite forme şi proporţii.
În produsul turistic nu se materializează doar serviciile prestatorilor (transport, primire, servirea mesei, tratament balnear, agrement, divertisment etc.), ci şi serviciile proprii agenţiilor de turism specializate în comercializarea lor sau în intermedierea diferitelor aranjamente turistice.
Tehnica turistică operează cu o serie de concepte printre care: turism intern, turism naţional, turism internaţional, vizitator, turişti, excursionişti, aranjament turistic, itinerar turistic (geografic, generic, descriptiv, analitic sau tehnic, circuit turistic), cererea turistică, turism receptor, turism emiţător, consum turistic, turism, resurse turistice, patrimoniu turistic, structură de primire turistică, complex de turism balnear, zonă turistică, zonă de recreere preurbană, obiectiv turistic, punct turistic, localitate turistică, staţiune turistică, funcţie turistică, ofertă turistică, produs turistic, pachet de servicii, agenţie de turism, tour-operator, industria hotelieră etc.
5.1.2. Obiectivul capitolului: Acest capitol vă propune să studiaţi şi să cunoaşteţi terminologia elaborată de Organizaţia Mondială a Turismului, criteriile de clasificare a cererii turistice, clasificarea vizitatorilor internaţionali, terminologia privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, clasificarea serviciilor cuprinse în pachetul turistic, componentele industriei ospitalităţii şi dezvoltării turismului, principalii operatori din turism şi agenţii economici direct prestatori de servicii turistice şi intermediarii acestora.
5.1.3. Cuvinte cheie: operaţiuni, tehnică a turismului, turism intern, turism naţional, turism internaţional, vizitator, turist, excursionist, aranjament turistic, itinerar turistic, circuit turistic, turism receptor, turism emiţător, resurse turistice, patrimoniu turistic, structură de primire turistică, complex de turism balnear, zonă turistică, zonă de recreere preurbană, obiectiv turistic, punct turistic, localitate turistică, staţiune turistică, funcţie turistică, ofertă turistică, produs turistic, pachet de servicii, industria hotelieră, industria ospitalităţii, industria serviciilor de cazare, industria serviciilor de alimentaţie, persoane juridice, societate comercială, persoane fizice, catering, agenţie de turism detailistă, tour-operator, licenţă de turism, brevet de turism.
5.1.4. Rezumatul capitolului:
Operatorii din turism utilizează o serie de termeni specifici, a căror definire şi clasificare unitară este importantă pentru armonizarea şi evaluarea indicatorilor statistici macro şi microeconomici.
Cele mai multe definiţii propuse de OMT se referă la noţiunile de: turist, turism, cerere turistică, plăţi şi instrumente de plată. Legislaţia românească propune, la rândul său, prin H.G. nr. 58/1998, o serie de termeni (turism, resursă turistică, structură de primire turistică, pachet de servicii etc.) şi definiţiile lor, care să corespundă accepţiunilor europene şi internaţionale.
În aceeaşi reglementare se precizează că oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice, precum şi crearea de produse turistice se poate face numai de către agenţii economici din turism autorizaţi de Ministerul Turismului, posesori de licenţe, brevete de turism sau de certificate de clasificare, după caz. Agenţii economici din turism se împart în două grupe distincte: prestatori direcţi de servicii turistice şi intermediari.
Diversitatea activităţilor şi serviciilor prestate se regăseşte în sintagma „industria ospitalităţii“, care este reprezentată de industria turismului şi activităţile de sprijin şi organizare de conferinţe.
Industria ospitalităţii înseamnă, în consecinţă, industria serviciilor de cazare şi industria serviciilor de alimentaţie, care sunt consumate în afara domiciliului individual sau familial.
Dacă turismul este privit sistemic, ca loc de origine – destinaţie, atunci multe dintre serviciile şi facilităţile căutate de turişti sunt găsite la destinaţie.
Din această cauză, o mare parte a literaturii îşi concentrează atenţia asupra unor componente indispensabile dezvoltării turismului: atracţiile turistice, cazarea, facilităţile şi serviciile locale, infrastructura, transporturile şi investiţiile.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnica Operatiunilor de Turism.DOC