Teledetecție

1. Teledectie - definitie si importanta

Termenul de teledetectie provine initial din limba engleza (Remote sensing) insemnand detectarea de la departarea a obiectelor. Cele mai simple aplicatie ale teledetectiei este legata e vizualizarea de catre om a obiectelor prin localizarea pozitiei lui si a caracteristicilor fizice. Omul este capabil sa vizualizeze obiectele de la distanta cu ajutorul imaginilor sau al senzorilor din piele prin intermediul caldurii emanate de organismele vii.

Teledetectia ofera geografiei la nivel aplicativ informatii in toate domeniile (geomorfologie, hidrologie, biogeografie, geografie umana, geografie fizica, geologie) reprezentand o sursa necesara de date. Aceasta foloseste radiatiile electromagnetice pentru a obtine imaginea corpurilor de la mari altitudini, din elicopter, avion sau chiar din satelit, imaginea putand fi utilizata pentru realizarea hartilor si imaginilor de orice natura.

Diferenta dintre teledectie si GIS este data de faptul ca cea dintai asigura si furnizeaza informatia reclamata care va fi prelucrata in cadrul sistemelor de informatii geografice.

Teledectia si SIG-ul ocupa in tarile in curs de dezvoltare o pozitie din ce in ce mai importanta in decursul ultimelor decenii.

Interesul deosebit este justificat de concurenta pentru resurse si localizarea lor geografica. Astfel imaginile pentru a le vizualiza direct reprezinta o necesitate, o cerinta de baza pentru exploatarea lor rationala.

In majoritatea tarilor bazele cartografice, inventarierea si statistica privind bogatiile pamantului lipsesc, nevoia de informatie in acest domeniu este necesara si in acelasi timp foarte importanta pentru dezvoltarea economica a statului in cauza.

Avantajele folosirii teledectiei sunt multiple atat sub raportul eficientei economice cat si al valorii informatiilor, inregistrarile facandu-se atat pe suprafete intinse cat si pe suprafete greu accesibile.

Teledectia a devenit o sursa inestimabila de date spatiale , rezultatele fiind valoroase ca volum si siguranta. Exista un numar foarte mare de sateliti intrucat in ultimii ani concurenta pentru spatiul cosmic a devenit inevitabila. Asftel exista Landsat(USA), sPOT(Franta), MOS-1(Japonia), ERS 1(ESA), IRS(India), Ikonos etc. Acestea isi ilustreaza interesul pentru culegerea datelor care sunt utilizate in cartografia moderna, facilitand intocmirea hartilor in timp rapid si evidentierea schimbarilor in toate sectoarele.

2. ISTORICUL TELEDECTIEI

Cum am mentionat mai sus, teledectia a aparut odata cu dezvoltarea omului si a capacitatii lui de rationare prin simpla analiza a obiectelor si a caracteristicilor fizice cu ajutorul vazului. Mai tarziu, in 1609, Galileo a putut vizualiza, prin intermediul telescopului inventat de acesta, petele de soare, satelitii care orbiteaza in jurul lui Jupiter, imperfectiunea de pe Luna(prezenta craterelor), miliardele de stele din galaxia noastra etc. Prima fotografie aeriana a fost realizata de Gaspard Felix Tournachon, un faimos fotograf francez, care avea ca obiectiv analiza suprafetei terestre folosind balonul cu aer cald.

La inceputul secolului XX, au aparut fotografiile realizate de porumbeii carora le-au fost atasate camere foto usoare, iar cativa ani mai tarziu au inceput sa apara fotografiile realizate din avion(1909).

Primul Razboi Mondial a fost perioada de evolutie a fotografiilor aeriene, avioanele inlocuind in totalitate baloanele cu aer cald. Timp de patru ani (1914-1918), trupele germane au achizitionat 4000 de fotografii aeriene iar armata Americana a facut peste un million de fotografii numai in ultimele patru luni ale razboiului.

Un program important in evolutia teledectiei si a imaginilor satelitare a fost programul Apollo. Prima misiune pe Luna a avut nevoie de harti ale suprafetei lunare in special pentru suprafetele necesare aterizarii. Apollo 8 s-a intors cu prima imagine a Pamantului, din spatiu, in anul 1968. Patru ani mai tarziu, in iulie 1972 NASA a lansat ERTS-1(the first Earth Resources Technology Satellite). Imaginile multispectrale capturate au surprins mult mai multe detalii a suprafetei terestre(parcelele, minerale si multe alte procese terestre). Numele satelitilor care au urmat au fost schimbati in LANDSAT. LANDSAT 2 si 5 au capturat mult mai multe informatii despre Pamant neputand fi analizate in totalitate nici pana azi.

Dupa LANDSAT, au urmat mai multi sateliti care au inceput sa aiba o rezolutie din ce in ce mai fina de catre diferite tari precum Rusia cu satelitul EarlyBird - 1 si o racheta plasata pe orbita cu altitudinea de 480 kilometri, numita START - 1.

In 1999 a fost lansat primul satelit comercial cu o rezolutie spatiala foarte fina, numit IKONOS - 1, de catre Space Imaging - Denver Colorado aceasta fiind o companie specializata in comercializarea imaginilor satelitare.

In ceea ce priveste satelitii europeni, a fost lansat SPOT (Sattelite pour l’observation de la Terre) abia in anul 1984 de catre Franta in colaborare cu Suedia, acestea fiind primele tari care au lansat un program de teledectie spatiala comparabil cu cel american.