Tipuri de relief petrografic

1.Relieful carstic (denumirea: Podisul Karst din Slovenia)

Categorii:

a) relief la suprafata: exocarstic;

b) relief de adancime: endocarstic.

Procesul prin care se realizeaza aceste forme de relief este dizolvarea. Circulatia apei in calcar se realizeaza pe doua nivele:

-un nivel superior, la suprafata, unde apa se mentine un interval scurt de timp dupa precipitatii;

-un nivel inferior unde apa circula pe verticala dar si pe orizontala. Din acest orizont inferior, apa poate ajunge la suprafata sub forma unui izvor intermittent care poarta denumirea de izbuc.

Lacul in care apa “se pierde” (patrunde in subteran) poarta denumirea de SORB-PONOR.

a) Relieful exocarstic

Forme de relief:

-Lapiezurile reprezinta santulete in calcar cu dimensiuni de ordinal centimetrilor care au forma lineara/ ramificata si care sunt despartite intre ele prin creste sau martori de eroziune. Cand se asociaza mai multe lapiezuri se formeaza un lapiaz.

-Dolina este o depresiune carstica de dimensiuni mici de ordinul metrilor, cu forma circulara si adancimi de la metri la zeci de metri. In partea centrala a dolinei exista un loc de pierdere a apei care poate si un sorbs au un ponor sau un put vertical. In general varsantii dolinei sunt abrupti si pot fi modelati si de alte procese. Exista cazuri in care in timp pe fundul dolinei se depoziteaza un strat argilos, se acopera putul si atunci dolina se transforma intr-un lac.

-Uvala este o depresiune carstica de mari dimensiuni, rezultata prin unirea mai multor doline. Are in general un un contur festonat, rezultat din evolutia laterala a dolinelor. Se gasesc pe platourile carstice iar la cele mai noi in partea centrala poate aparea un martor de eroziune care poarta denumirea de HUN.

-Polia (denumirea: Muntii Dinarici) este cea mai mare depresiune carstica atingand lungimi si latimi de mai multi kilometri. In general prezinta un fund plat in care se pot deosebi cursuri de apa/ foste cursuri de apa, scorburi/ponoare.

-Poduri naturale – marturii ale prabusirii tavanului/intrarii in unele pesteri.

-Valea dolinara – acest tip de vale prin imbinarea sau insemanarea dolinelor pe anumite aliniamente care asigura scurgere subterana.

-Cheile – vai inguste si abrupte dezvoltate in calcar unde versantii se intersecteaza la nivelul albiei. In versanti, chei pot aparea uneori in pesteri, soluri, tuburi de dizolvare etc.

-Treapta antitetica – reprezentata de alibi vechi ale raurior ce strabat un masiv calcaros. Ele au ramas suspendate deasupra albieiactuale, albie care a fost adancita prin prezenta unui sorb/ponor.

b) Relieful endocarstic (sunt acele forme situate in interiorul masivului carstic si unde dizolvarea se asociaza cu eroziunea mecanica a apelor din subteran)

Forme de relief:

-Pestera/grotele – rezultatul tuturor proceselor dar cu un accent mai mare pe circulatia carstica si pe actiunea apelor subterane. Cele mai spectaculoase. Au dimensiuni de ordinul metrilor si zecilor de metri pana la ordinul miilor de kilometri. Cele mai importante elemente ale unei pesteri sunt galeriile si salile.

-Sala este un spatiu mai larg cu numeroase forme de precipitare si blocuri rezultate prin prabusire.

-Galeriile – coridoare inguste sapate de cursurile de apa si care fac legatura intre doua Sali. Au inaltimi de pana la 2m.

-Stalagmite (situate pe fundul pesterii) si stalagmitele (care atarna din tavan) cand se unesc formeaza coloane.

-Draperiile se gasesc pe tavanul pesterii.

-Stalagmatii – stalagmite mult amplificate ca volum.

-Gururile – microdepresiune in podea delimitate de ziduri de precipitare, unde exista concetiuni calcaroase rotunjite numite perle de pestera.

2. Relieful calcaros este alcatuit din forme care sunt commune si altor roci dar care capata trasaturi aparte in calcar.

Exemple:

-interfluviile care sunt late;

-versantii sunt abrupti iar la baza lor apare grohotisul;

-valea este ingusta si sub forma de chei;

-umerii de vale ne arata cum s-a adancit raul respectiv;

-depresiuni carstice se gasesc la contactul dintre calcar si o alta roca.

3. Relieful dezvoltat pe sare si gips (pseudocarstic)

Sarea si gipsul sunt roci sedimentare care se comporta asemanator cu calcarul, procesele principale: dizolvarea, spalarea in suprafata, croirea si activitatea antropica. Relieful rezultat se aseamana cu relieful carstic, procesele sunt aceleasi, evolutia lor (a formelor si reliefului) este mult mai rapida, difera dimensiunile si diversitatea.