Turism Internațional

ITRODUCERE

Dezvoltarea şi extinderea pieţei turistice internaţionale solicită necesitatea pregătirii de specialişti în domeniu de un comportament şi o gândire modernă. Adaptându-ne la noile provocări ale perioadei contemporane, multe din structurile universitare de specialitate instruiesc o forţă de muncă cu pregătire adecvată pentru bussines-ul turistic. Piaţa bibliografică de astăzi abundă de lucrări cu caracter aplicativ editate în domeniul marketingului şi managementului turistic, în domeniul evidenţei contabile şi fiscale etc.

Pe lângă acestea este evidentă şi necesitatea editării unor lucrări cu caracter complex, în care se pot îmbina abordările teoretice cu cele practice în vederea dezvoltării bussnes-ului turistic. Cunoştinţele fundamentale nu sunt necesare doar pentru cultura generală, pentru cunoaşterea unor generalităţi, dar sunt importante şi necesare specialistului pentru orientarea în lumea reală a turismului, în economia acestui tip de afaceri atât la nivel naţional cât şi la nivel mondial.

Prin editarea acestei lucrări se doreşte o rezolvare a unui palier modest a unora asemenea probleme, în care componenta teoretică prezentată, bazată pe factori reali ai dezvoltării turismului internaţional, la rândul său, este chemată să asigure cunoaşterea esenţei acestui fenomen social precum este turismul internaţional. Este importantă abordarea ştiinţifică a organizării geografice a turismului internaţional, a desfăşurării proceselor economice şi sociale din cadrul fenomenului respectiv, prin care poate fi contemplată practica turistică, prin care pot fi puse în evidenţă principiile dezvoltării durabile şi a gospodăririi raţionale, prin care se pot fundamenta politicile de stat în dezvoltarea turismului.

Avem speranţa că materia din conţinutul lucrării va aduce o contribuţie reală în ajutorarea orientării pragmatice şi corecte în viaţă pentru mai multe categorii de oameni, fie întreprinzători sau simpli funcţionari ai companiilor turistice, fie celor care se află în postura de turist. Cunoaşterea mecanismului de funcţionare a sistemului turistic şi a trăsăturilor lui de dezvoltare, este de neconceput în luarea de decizii, în elaborarea de strategii concurenţiale în condiţiile relaţiilor economice de piaţă. În acest sens este mai mult decât evidentă ecuaţia în care nivelul de rating al specialistului este direct proporţional cu nivelul de cunoştinţe acumulate.

TURISMUL – OBIECT DE STUDIU INTERDISCIPLINAR ŞI SISTEMIC

Turismul ca noţiune largă uzuală este cunoscut de majoritatea oamenilor drept modalitate de agrement, odihnă, recreere sau călătorie, uneori mai fiind perceput şi ca modalitate de îngrijire a sănătăţii. Aceste aspecte ale vieţii omului sunt indisolubil legate de tendinţa firească a omului de a-şi extinde orizontul cunoaşterii atât a mediului natural cât şi în ceea ce priveşte istoria, cultura, tradiţiile şi obiceiurile popoarelor lumii.

Turismul în calitate de ramură a economiei naţionale, deosebit de dinamică şi aducătoare de venituri semnificative, este obiect de studiu al mai multor ştiinţe, între care remarcăm în primul rând economia şi geografia, dar nu este lipsită şi de abordări ale sociologiei, istoriei, medicini etc.

Turismul, ca fenomen economic şi social, se manifestă diferit atât la nivelul regiunilor cât şi al ţărilor emiţătoare sau receptoare de turişti şi este în funcţie de următorii factori (Efros, 2006):

- nivelul dezvoltării economice care, la rândul său, determină mărimea veniturilor şi puterea de cumpărare a populaţiei;

- nivelul dezvoltării infrastructurii turistice care cuprinde transporturile, comunicaţiile, reţeaua hotelieră, reţeaua de loisire (parcuri de distracţie, sate turistice, amenajări sportive etc.);

- stabilitatea politică şi economică, care joacă un rol decisiv în circulaţia liberă a turiştilor şi a capitalului;

- prezenţa unui potenţial turistic natural, utilizat şi amenajat de om;

- prezenţa potenţialului turistic antropic cu valenţe istorico-culturale;

- indicii demografici, în special structura pe grupe de vârstă a populaţiei;

- obiceiuri populare şi tradiţii religioase;

- nivelul şi politica preţurilor la serviciile turistice principale şi auxiliare;

- diversitatea serviciilor turistice principale şi auxiliare prestate;

- climatul investiţional în domeniul turismului şi în activităţile auxiliare sau complementorii lui.

- siguranţa traseelor turistice şi gradul de securitate al turiştilor;

- cursul de schimb al monedei naţionale.

Turismul internaţional înregistrează în ultimele decenii o creştere semnificativă, stimulată de modernizarea căilor de comunicaţie şi a dotărilor, de măsurile legislative privind libera circulaţie turistică (de exemplu, Acordul Schengen privind libera circulaţie în interiorul Uniunii Europene) sau de acordurile internaţionale încheiate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Turismului.

Un rol important în promovarea turismului internaţional l-au avut, de asemenea, numeroasele acorduri dintre unele state cu privire la regimul acordării vizelor. Cele mai importante fluxuri ale turismului internaţional se realizează între ţările Europei, America de Nord şi Europa, America de Nord şi Centrală, iar în ultimul timp fluxuri importante se înregistrează în interiorul bazinului Asia de Est- Pacific.

Analiza pieţei turistice contemporane, a perspectivelor turismului şi a ponderii lui în economia mondială şi în economiile naţionale reprezintă un imperativ al epocii contemporane, dat fiind că în conformitate cu prognozele experţilor din domeniu, secolul XXI va deveni secolul turismului.

Noţiunea de turism

Deşi istoria fenomenului turistic numără câteva secole, noţiunea de turism continuă să reprezinte obiect al unor discuţii şi abordări complexe, diversificate şi de multe ori chiar controversate. Astfel turismul este tratat diferit nu numai de către diverşi specialişti din domeniu, dar şi de către organizaţiile de turism. În calitate de fenomen complex socio-economic turismul este încă insuficient studiat, fiind dificilă evaluarea lui cantitativă.

Definiţiile existente referitor la turism pot fi grupate în două categorii. O categorie de interpretări poartă un caracter îngust şi se referă la aspecte economice, sociale, de drept etc. ale turismului sau ale formelor acestuia în calitate de instrumente de soluţionare a unor probleme concrete, cum ar fi, de exemplu, determinarea turismului în scopuri statistice. Cea de-a doua categorie cuprinde definiţii conceptuale sau de esenţă, prin care se prezintă obiectul (turismul) în ansamblu, fiind dezvăluit conţinutul intern al turismului prin unitatea diversităţii de trăsături şi relaţii, şi care permit să fie puse în evidenţă deosebirea lui de alte fenomene legate reciproc, dar de altă origine.