Modelare și simulare

Dezvoltarea metodelor de calcul şi a tehnicilor specifice de lucru în domeniul cercetării ştiinţifice va permite implementarea tipului matematic de gândire în manieră sistemică.

Conceptul de sistem a fost definit de mai mulţi autori şi poate fi formulat astfel:

complex de elemente aflate în interacţiune;

Zadeh - defineşte sistemul ca un obiect abstract, caracterizat în principal prin conexiunea perechilor de mărimi intrare/ieşire;

modelul matematic al unui proces;

o mulţime de obiecte care se corelează între ele sau mulţimea de obiecte unite printr-o relaţie oarecare.

Noţiunea de sistem mai comportă următoarele definiţii: set de obiecte interconectate; un mod ordonat de acţiune, un tot organizat de

cunoştinţe, mărimi şi concepte; un mediu în care intră un set de informaţii, care se prelucrează şi se transmit la ieşire.

Conceptul de sistem

Procesele modelate sunt caracterizate de anumite fenomene. Aceste fenomene pot fi fenomene artificiale sau fenomene naturale. Fenomenele artificiale se datoresc activităţii omului, luând naştere în mari sisteme formate din oameni, utilaje, maşini, materiale.

Fenomenele artificiale pot fi fenomene economice sau fenomene de organizare. Exemple de fenomene de organizare:

ansamblul operaţiilor pe o linie de montaj, într-o fabrică;

- variaţia unui stoc de mărfuri, de exemplu combustibil;

- repartiţia puterii active între centralele unui sistem electroenergetic;

gospodărirea investiţiilor;

elaborarea economică a unui amestec de produse, determinarea reţetei de combustibili solizi;

amplasarea unităţilor de producţie (fabrici, centrale electrice);

măsuri ce se iau în caz de avarie.

Conceptul de sistem

Datorându-se activităţii oamenilor, fenomenul de organizare îi este caracteristică luarea unei hotărâri, a unei decizii, asupra modului de desfăşurare a acestei activităţi.

Cele mai importante probleme ale luării deciziei în sistemele în care apar fenomenele de organizare sunt:

analiza activităţii sistemului;

fixarea scopului activităţii;

alegerea soluţiilor care să conducă la atingerea scopului propus.

Conceptul de sistem

Modul de observare şi influenţare a fenomenelor de organizare a parcurs două etape:

- prima etapă a avut un caracter empiric - fenomenul este cunoscut pe baza experienţei personale, iar decizia este luată în funcţie de intuiţia factorului de decizie;

a doua etapă are un caracter ştinţific - fenomenul este cunoscut prin informaţia cifrică obiectivă, iar decizia este luată în urma unui raţionament ştiinţific.

Luarea deciziilor pe baza experienţei personale şi a intuiţiei poate conduce la decizii eronate.

Cercetarea operaţională

Disciplina care cercetează în mod ştiniţific fenomenele de organizare şi permite pregătirea ştiinţifică a deciziilor poartă denumirea de cercetare operaţională.

Ea reprezintă fundamentul teoretic în rezolvarea unor probleme practice.

Cercetarea operaţională se caracterizează prin aceea că are un domeniu propriu de cercetare - domeniul fenomenelor de organizare - elaborează teorii proprii şi foloseşte metode specifice.