Aditivi alimentari

INTRODUCERE

Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare".

În Codex Alimentarius FAO-WHO, ei sunt definiţi ca "orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă".

Anumiţi aditivi alimentari au fost folosiţi cu mii de ani in urmă, de către greci, egipteni si alte popoare antice, deoarece păstrarea alimentelor pe perioade mai îndelungate de timp a fost întotdeauna o necesitate. Alături de sare, salpetrul (de Chile = nitratul de sodiu; de India = nitratul de potasiu; silitra) a fost mereu utilizat pentru conservarea produselor din carne, iar coloranţi de tipul carmazului se utilizau pentru prepararea unor alimente aspectuoase.

Unii aditivi alimentari sunt obţinuţi din surse naturale, cum ar fi soia, porumbul sau sfecla roşie. Alţi aditivi nu există in natura si trebuie obţinuţi prin sinteza chimica. Prezenţa aditivilor alimentari in compoziţia produselor alimentare procesate, fie ca sunt din surse naturale sau obţinuţi prin sinteza, este supusa legislaţiei in vigoare, care stabileşte cantităţile permise conform normelor de siguranţa.

Pentru un toxicolog termenul "natural" poate chiar ridica suspiciuni, întrucât numeroase dintre substanţele chimice care apar in mod natural sunt cunoscute pentru efectele adverse pe care le pot produce. De exemplu, studii efectuate in Marea Britanie arata ca reacţiile alergice fata de alimente naturale (oua, lapte, căpşuni, unele condimente) sunt destul de comune, afectând aproape jumătate din populaţia globului. Fie ca aditivii sunt extraşi din plante sau din ţesuturi animale, sunt produşi din microorganisme sau sintetizaţi intr-un laborator, pentru un toxicolog aceştia intra in aceeaşi categorie. Toţi sunt substanţe chimice care pot avea sau nu proprietăţi toxice. In ceea ce priveşte analiza siguranţei folosirii lor pentru consum in scopul reglementarii utilizării lor, procesul este identic pentru toţi aditivii, indiferent de originea substanţei chimice.

La începutul anilor ’80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor alimentari prin adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii alimentari incluşi in lista UE sunt codificaţi cu litera "E", de la Europa, urmata de un număr alocat special fiecăruia dintre aceştia, alcătuit din 3 sau 4 cifre. Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii in recunoaşterea aditivilor in alimente, indiferent de limba in care este redactata eticheta, garantând astfel ca aceştia fac parte din lista celor autorizaţi. O tentativă de clasificare a acestora este redată în rândurile următoare:

Acizi

Agenţi anti-spumanţi

Agenţi contra aglomerarii/solidificării

Agenţi de chelare

Agenţi de gelifiere

Agenţi de glazurare

Agenţi de înălbire

Agenţi de spumare

Agenţi de stabilizare

Agenţi de volum

Amelioratori pentru faină

Amidon modificat

Antioxidanţi

Arome

Coloranţi

Conservanţi

Emulsificatori

Gaze de împachetare

Intensificatori de arome

Îndulcitori

Purtători sau solvenţi purtători

Regulatori ai acidităţii

Sărurile de topire

Soluţii tampon

Substanţe propulsoare

Umidificatori

În tara noastră sunt admişi aproximativ 200 de aditivi alimentari. Legislaţia in vigoare in România precizează lista aditivilor admişi spre a fi utilizaţi in industria alimentara, cu menţionarea alimentelor in care pot fi folosiţi si a dozei maxime admise.

CONSUMUL ZILNIC ADMIS SI DOZA MAXIMA ADMISA

Consumul Zilnic Admis pentru un aditiv alimentar este stabilit pe baza unor testări îndelungate.

Legislaţia in vigoare stabileşte cantităţile maxime admise pentru utilizarea unui aditiv intr-un anumit produs alimentar, astfel încât acesta sa nu dăuneze sănătăţii.

Consumul Zilnic Admis (Acceptance Daily Intake - ADI) este cantitatea estimata dintr-un aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala, care poate fi consumata zilnic, pe parcursul întregii vieţi, fără riscuri pentru sănătate. Acest indice este exprimat in mg per kg corp per zi (mg/ kg corp/ zi).

Consumul Zilnic Admis pentru fiecare aditiv alimentar este stabilit prin determinarea, pe baza unor testări îndelungate, a nivelului la care nu se observa nici un efect advers.