Calitatea Produselor Agroalimentare

Introducere

Tranzitia la economia de piata implica, pentru industria agroalimentara româneasca, ample eforturi investitionale (de natura materiala,tehnologica si umana) pentru cresterea competitivitatii produselor, pentru a satisface varietatea exigentelor si preferintelor consumatorilor interni, pentru alinierea la nivelul exigentelor de calitate cerut pe piata mondiala.

Calitatea produselor agroalimentare trebuie inteleasa ca element de reusita în lupta concurentiala pentru:

- satisfacerea nevoilor consumatorilor;

- cucerirea de noi segmente,de noi piete;

- obtinerea de profit.

Calea de obtinere a produselor agroalimentare de calitate este cunoasterea comportamentului de cumparare si consum si orientarea intregului potential al firmei, intreprinderii,fabricii (material,financiar si uman) pentru influentarea, orientarea si satisfacerea nevoilor consumatorului.

Industria agroalimentara româneasca trebuie sa-si stabileasca ca obiective, pentru prezent si viitor, realizarea de produse la nivelul standardelor si reglementarilor internationale privind calitatea. Acest aspect poate fi inteles nu doar ca o tendinta, ci ca o activitate concreta a tuturor agentilor economici implicati in conceperea, realizarea, distributia si comercializarea produselor agroalimentare.

Pentru o stabilire corecta a strategiei de piata este nevoie ca intreprinderile sa aiba in vedere potentialul de materii prime agroalimentare si posibilitatile de crestere,de diversificare si de imbunatatire a acestora; cresterea gradului de prelucrare a materiilor prime ca o premisa de crestere a eficientei economice, dar si pentru a raspunde exigentelor consumatorilor; piata nu mai poate fi tratata global, ea trebuie studiata si abordata pe segmente de consumatori. Acestea prezinta particularitati evidente in ceea ce priveste cultura nutritionala si de aici diferentieri in modul de selectare a alimentelor, in comportamentul de cumparare si consum, influentat intr-o masura tot mai insemnata si de politicile alimentare si nutritionale pe plan international si national.

Profilul consumatorului actual evidentiaza tendinta acestuia de a renunta sa achizitioneze si sa stocheze produse agroalimentare cu un grad redus de prelucrare, comercializate in vrac sau necorespunzator ambalate, lipsite de informatii vizind garantarea calitatii.

Se contureaza, tot mai clar, preocuparea consumatorului actual de a solicita produse alimentare prelucrate, cu valoare nutritiva echilibrata, ambalate corespunzator, in doze relativ mici, cit mai stabile si mai convingator garantate, corespunzator normelor de protectie a consumatorului, beneficiind totodata de un mesaj informational cit mai complet si corect.

De asemenea, este de remarcat viziunea noua pe care o are consumatorul despre produs; acesta nu mai este privit ca o “suma de caracteristici“ (psiho-senzoriale, igienice si nutritive), ci este abordat ca un “sistem“ ce imbina substanta materiala cu intreaga ambianta ce-l inconjoara, formata dintr-o paleta larga de elemente acorporale.

Extinderea aprecierii unui produs agroalimentar dincolo de conturul sau material propriu-zis este o consecinta a procesului continuu de diversificare si multiplicare a nevoilor de consum, determinat, la rindul lui, de progresul tehnico-stiintific si de cresterea gradului de exigenta a consumatorilor.

Astfel, actul de cumparare este tot mai influentat de valentele psihologice ale produselor, iar pe masura ce se extind posibilitatile de alegere ale consumatorilor, creste si importanta acestor variabile in luarea deciziei de cumparare.

Procesul de imbunatatire a calitatii produsului alimentar se cere completat cu conceperea si realizarea de ambalaje apte sa asigure o conditionare estetica a acestuia. Ambalajul tinde sa devina unul din elementele principale ale succesului comercial al produsului alimentar. Aparitia unor noi produse alimentare si imbunatatirea calitatii produselor deja cunoscute a dus la o crestere continua a nivelului calitatii ambalajelor, deoarece calitatea si caracteristicile produselor pretind ambalaje din ce in ce mai adecvate.

In literatura merceologica actuala se constata tendinta moderna de abordare a sistemului bicomponent: produs alimentar - ambalaj. Desi format din doua sisteme distincte, monocomponente, bine definite - produsul alimentar si ambalajul -, sistemul bicomponent produs alimentar - ambalaj reflecta o conceptie integratoare axata pe necesitatea asigurarii unei inalte stabilitati a alimentelor ambalate, o modulare avansata, o cit mai inalta protectie fata de agentii mediului inconjurator, un design cit mai atractiv, cit si un mesaj informational real si complet.

Se considera ca, numai pe baza unei pastrari perfecte a calitatii alimentelor, datorita atit ultimelor descoperiri ale chimiei si tehnologiei alimentare cit si a tehnologiei ambalajelor, se va putea asigura o satisfacere corespunzatoare a nevoilor consumatorilor preocupati tot mai evident de asigurarea sanatatii lor.

Perfectionarea tehnica a ambalajului include asigurarea pastrarii continutului, posibilitatea de manipulare usoara, estetica atragatoare si posibilitatea recuperarii sau reciclarii ambalajului dupa utilizarea continutului.

Printre multiplele schimbari pe care le implica tranzitia la economia de piata, o importanta deosebita o are schimbarea profunda a mentalitatii agentilor economici producatori de marfuri alimentare. Este necesar ca acestia sa cunoasca particularitatea produsului alimentar; valoarea nutritiva este forma spacifica a utilitatii, iar calitatea este gradul de satisfacere sau de acoperire a unei necesitati de consum bine precizate de catre aceasta marfa in calitate de corespondent material. Drept consecinta a acestei particularitati, produsul agroalimentar trebuie sa raspunda exigentelor celor doua tipuri de piata -“piata economica” si “piata metabolica”.

Datorita acestei particularitati a aparut conceptul de valoare nutritiva cu cele patru valori inseparabile ale sale: valoare psiho-senzoriala, valoare energetica, valoare biologica si valoare igienica, iar mai recent se tinde spre a cincea latura-valoare fiziologica. Pentru acest motiv, proiectarea si realizarea produselor alimentare trebuie sa aiba in vedere exigentele prioritare ale metabolismului corpului uman in conditiile unei legaturi cit mai convenabile, de ordin subiectiv si obiectiv, intre om si aliment, respectind totodata legile si mecanismele economiei de piata.

Este cunoscut ca, asezarea pe baze stiintifice a industriei alimentare a fost conditionata de descoperirile fundamentale ale stiintei nutritiei omului (in special, de pozitia si rolul diferitelor substante implicate in metabolismul uman:subsatnte cu rol energetic, plastic, catalitic). Fuziunea realizata intre tehnologia alimentara si cerintele nutritiei stiintifice a omului va influenta intr-o masura tot mai mare cercetarea tehnologica in vederea obtinerii de alimente corespunzatoare noilor cerinte de nutritie, respectiv produse cu valoarea nutritiva bine definita din punct de vedere psihosenzorial, energetic, biologic si igienic adaptate cerintelor, preferintelor, obiceiurilor, veniturilor tuturor segmentelor de consumatori.

Agentii economici din domeniul productiei si comercializarii marfurilor agroalimentare trebuie sa aiba in vedere posibilitatea interventiei asupra tuturor celor patru laturi ale valorii nutritive a alimentelor,intercorelarea si ierarhizarea lor. Astfel, in ultimul timp pe primul loc apare valoarea psihosenzoriala, ca expresie tocmai a realitatii ca primul contact consumator produs alimentar se realizeaza cu ajutorul organelor de simt si privesc aspectele, forma, culoarea, gustul, mirosul, aroma. Numai dupa ce produsul este acceptat (datorita valorii psihosenzoriale) se realizeaza si celelalte componente ale valorii nutritive (valoarea energetica, biologica si igienica).

Utilitatea produselor agroalimentare consta in capacitatea de a satisface necesitatea de a se hrani a omului. Din aceasta categorie face parte si grupa necesitatilor de baza, fata de care omul nu poate exista. Este evident efortul permanent al omului de a gasi noi mijloace, tot mai perfectionate de satisfacere a acestei necesitati. Odata satisfacuta, necesitatea de hrana nu dispare si nu poate fi substituita. Nu este gresit daca afirmăm ca istoria evolutiei omului a mers paralel cu istoria modului de hranire (avind in vedere evolutia in volum si structura ofertei de alimente, progresele tehnice din acest domeniu, dezvoltarea stiintei nutritiei, constientizarea actului nutritional).

Produsul agroalimentar înceteaza a mai fi considerat doar ca aduce omului aportul de elemente nutritive de care are nevoie pentru a supravietui, a creste si a se dezvolta, pentru a-si mentine starea de sanatate si muncă. Consumatorul actual, de orice virsta, asteapta ca produsul agroalimentar sa-i aduca si un maximum de satisfactie psihologica.

Cercetari de specialitate au evidentiat ca nu intotdeauna se consuma un aliment pentru ca exista necesitatea de hrana, ci se consuma si pentru ca îi confera placere si satisfactie consumatorului. Deci produsul alimentar se afla la granita dintre necesitate si placere si este de dorit (ca prin modul in care este conceput si realizat) sa imbine satisfacerea acestor cerinte.