Extras din curs
Sub influenţa temperaturilor înalte pot să apară modificări ale compoziţiei
şi însuşirilor produselor agroalimentare ca efect direct al acestora sau
indirect prin influenţa lor asupra agenţilor biologici şi biochimici.
Influenţa temperaturilor înalte asupra vitezelor de reacţie
Pentru a reacţiona, moleculele au nevoie de o anumită energie de
activare, care trebuie să depăşească un anumit prag E.
După cum a propus Arrhenius (1889) şi s-a verificat apoi în
numeroase cazuri, între constanta vitezei de reacţie k şi energia de
activare E, există următoarea relaţie:
k = A·e – E/R·T (1)
în care:
A este numit factor preexponenţial şi, este ca şi E, o constantă
caracteristică reacţiei;
T – temperatura absolută, în K;
R – constanta universală a gazelor ideale, R = 1,987 cal/grad·mol.
- Dacă scriem relaţia (1) sub formă logaritmică, rezultă:
(2)
- Pentru două temperaturi diferite T1 şi T2, ecuaţia (2) devine:
(3)
- considerând că pentru variaţii mici de temperatură, A şi E sunt
constante.
- Când diferenţa de temperaturi T2 – T1 = 10ºC, variaţia vitezei de
reacţie se poate exprima ca fiind o valoare constantă, denumită
factorul Q şi care este exprimat prin relaţia:
(5)
unde: T1,2 sunt temperaturile absolute, în K;
k1, k2 – constantele vitezelor de reacţie la două temperaturi
diferite;
E – energia de activare, în cal/mol.
- Din relaţia (5) se poate deduce că influenţa creşterii sau scăderii
temperaturii este cu atât mai mică cu cât energia de activare este
mai mică, aşa cum este şi cazul reacţiilor enzimatice.
- Pentru reacţiile chimice, conform legii lui van’t Hoff,
coeficientul Q10 variază între 2 şi 3 (Neniţescu, „Chimie
Generală”, p. 524).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Conditionarea si Conservarea Produselor Alimentare.pdf