Contabilitate

SCOPUL CURSULUI

- acumularea unor noţiuni economice generale, necesare în desfăşurarea activităţii într-o întreprindere:

- definirea elementelor patrimoniale;

- gestionarea si contabilizarea activitatii firmei;

- formarea bazelor unei culturi manageriale.

OBIECTIVELE CURSULUI

- obiective de natură educaţională:

- operaţionalizarea competenţelor pe cele trei dimensiuni:

- competenţe cognitive;

- competenţe instrumental – operaţionale;

- competenţe de comunicare-relaţionare.

- dezvoltarea capacitătilor practice de decizie privind:

- dirijarea procesului tehnologic;

- menţinerea lui în parametri corespunzători, având drept pârghii de ghidare datele din contabilitate;

- formarea unei baze teoretice minime, în perspectiva inovării managementului operaţional, ca răspuns la permanentele schimbări tehnice, tehnologice şi economice ale lumii noastre;

Cap. I. Obiectul contabilitatii

1.1. Definire si continut

1.2. Obiectul de studiu al contabilităţii

1.3.Trăsăturile obiectului contabilităţii

1.4. Direcţii de dezvoltare ale contabilităţii

1.1. DEFINIRE SI CONTINUT

- Contabilitatea a apărut în perioada Evului Mediu, odată cu dezvoltarea economiei monetare şi apariţia germenilor capitalismului.

- Dezvoltarea afacerilor din marile oraşe ale Italiei de Nord, ca şi spiritul renascentist, au făcut posibilă dezvoltarea practicilor contabile, astfel încât, încă din secolul al XV-lea, în această parte a lumii se utilizează contabilitatea după metoda veneţiană.

- Prima lucrare din literatura contabilă, care prezintă descrierea partidei duble în contabilitate, a apărut la Veneţia, în anul 1494, intitulată:

Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita" de Luca Paciolo.

În această lucrare, Luca Paciolo analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea în care au avut loc:

"… tot ceea ce, după părerea negustorului, îi aparţine pe

lume ca bunuri mobile şi imobile, debite şi credite, precum

şi toate afacerile mari şi mici, în ordinea în care au avut loc".

În acest fel, Luca Paciolo a formulat o judecată considerată ca fiind principiul fundamental al contabilităţii:

- partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere şi capital:

Avere = Capital

- fiecare tranzacţie intervenită în masa averii, implicit a capitalului, este reprezentată ca un raport :

- între primire şi cedare;

- între debitor şi creditor.

Tehnica partidei duble se răspândeşte apoi în secolele XVI-XVIII, îndeosebi în Europa Occidentală, unde se conturează o literatură contabilă.

Începând cu primele două decenii ale secolului XX, contabilitatea de întreprindere devine o practică socială normalizată, care are la bază principii şi norme după care îşi desfăşoară activitatea.

Reglementarile activitatii contabile in ţara noastră

După anul 1990, cadrul legal de desfaşurare al obiectului contabilităţii este stabilit de Legea contabilităţii nr. 82/1992, modificată şi republicată.

Prin acest act normativ contabilitatea este definită ca fiind:

„ … instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al rezultatelor obţinute”…

şi :

„ … persoanele juridice şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie.. „

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

1.2. OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITĂŢII

- patrimoniul constituie obiectul de studiu al contabilităţii;

- patrimoniul se exprimă sub forma unei egalităţi, care stă la baza întregii contabilităţi, denumită ecuaţia patrimonială: Bunuri economice = Drepturi şi obligaţii

Patrimoniul este constituit din:

- totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de natură economică, exprimate în bani;

- totalitatea bunurilor la care se referă acestea;

Patrimoniul are natura duala:

- economică:

- reprezinta bunuri cu valoare economică, ca obiect de drepturi şi obligaţii exprimabile în bani şi formând substanţa materială a patrimoniului (clădiri, instalaţii, maşini etc);

- face obiectul unei activitati comerciale sau nu;

- juridică:

- reprezinta drepturile şi obligaţiile cu valoare economică, exprimate în bani şi care exprimă relaţiile juridice generate de raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile.

Patrimoniul are două laturi, interdependente, una nu exista fara cealalta:

- subiectul:

- reprezentat de o persoană juridică sau fizică;

- care are în posesie şi gestiune:

- bunuri materiale;

- drepturi şi obligaţii aferente bunurilor;

- cât şi dreptul de decizie asupra acestora;

- obiectul:

- bunurile de orice fel, valori materiale şi băneşti, aflate în posesia subiectului;

PERSOANA JURIDICA:

- este entitatea constituita din persoane fizice,

- cu calitate de subiect distinct de drept,

- bucurandu-se de o organizare de sine statatoare;

- de un patrimoniu propriu,

- indreptat spre realizarea unui anumit scop.

Persoana juridica se poate manifesta ca:

- institutie;

- asociatie;

- organizatie;

- societate comerciala etc.

- Institutie

- organizatie de stat sau organ de control, care desfasoara activitati in domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice, activitati prin care nu contribuie direct la productie sau la circulatia produsului social;

- institutie publica:

- persoana juridica infiintata prin acte de dispozitie ale autoritatilor publice, centrale sau locale, in scopul realizarii unor activitati fara caracter comercial sau pentru indeplinirea unui serviciu public nepatrimonial (Constitutia Romaniei, art.135);

- cele mai multe instituti publice sunt finantate, in totul sau in parte, de la bugetul de stat sau bugetele locale: universitati, spitale, institute de cercetare etc.

- Asociatie

- grupare de persoane fizice sau juridice, organizata pe baza unui statut, in vederea realizarii unui scop comun (stiintific, cultural, artistic, sportiv);

- asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire, contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizrea unor activitati in interes general, comunitar sau, dupa caz, in interesul lor personal, nepatrimonial (OUG. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii).