Controlul Materiei Prime Vegetale

Calitatea produselor agricole reprezintă totalitatea însuşirilor fizice, chimice şi organoleptice conservate de propria bază genetică a soiului precum şi influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii soiului. Calitatea produsului vegetal obţinut este influenţat de un număr mare de factori previzibili cum sunt: soiul, destinaţia, tehnologia de producţie, clima, solul, relieful şi un număr mare de factori imprevizibili cum sunt: condiţiile climatice nefavorabile ( grindină, vânt puternic, ploi torenţiale), atacul de boli şi dăunători.

Factorii de vegetaţie pot fi bine cunoscuţi, utilizaţi şi dirijaţi în scopurile cerute de producţia agricolă pentru creşterea calităţii şi randamentului la unitatea de suprafaţă. Cu cât aceşti factori vor fi mai bine cunoscuţi şi utilizaţi sau dirijaţi în scopurile cerute de producţia agricolă cu atât calitatea produselor va creşte influenţând pozitiv eficienţa produsului. Pentru a caracteriza calitatea produselor agricole trebuie să alegem acele însuşiri care sunt legate direct de utilizarea lor şi care trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele beneficiarilor şi consumatorilor, ţinându-se seama de nivelul tehnicii şi tehnologiei de producţie la un moment dat în ţară şi în lume.

Realizarea unor indici superiori de producţie presupune cunoaşterea particularităţilor de cultură a producţiei agricole care au o influenţă determinantă asupra calităţii produselor obţinute.

Una din aceste particularităţi este însuşirea fizică a solului: textura, structura, compoziţia chimică, latitudinea şi altitudinea solului, panta şi expoziţia acestuia care se reflectă în calitatea produsului obţinut.

Cea de-a doua particularitate importantă este utilizarea materialului biologic, cu puternice influenţe asupra calităţii produsului finit.

O altă particularitate importantă este investiţiile care se fac pentru obţinerea produsului finit de calitate pentru aplicarea de tehnologii moderne de producţie

In procesul de producţie se folosesc o gamă largă de materii şi materiale procurate din industrie precum şi produse consumate intern productiv. De modul în care sunt conservate şi administrate aceste materii depinde creşterea efectului economic asupra calităţii produselor agricole.

CONCEPT DE CALITATE

Calitatea produselor reprezintă un factor determinant în condiţiile diversificării şi înnoirii rapide a ofertei de mărfuri, mondializării pieţelor şi creşterii continue a exigenţelor clienţilor. La nivel macroeconomic (naţional, regional, internaţional), calitatea este evoluată tot mai mult în strânsă legătură cu noile cerinţe privind calitatea vieţii.

Direcţiile de îmbunătăţire a calităţii produselor alimentare vizează:

- Calităţile sub aspect nutritiv (conţinutul în proteine, vitamine, săruri minerale) care condiţionează sănătatea omului;

- Calitatea senzorială – se referă la caracteristicile organoleptice ale produselor (miros, gust, aromă, culoare, consistenţă);

- Calitatea igienică – determinată de toxicitatea naturală, contaminarea sau poluarea chimică şi contaminarea microbiană ori cu alte organisme;

- Calitatea estetică – respectiv modul de prezentare a produselor pe piaţă. Senzaţiile vizuale provocate de un ambalaj conduc la o acceptare sau la o respingere a produsului în totalitate, elementele estetice care determină calitatea unui ambalaj fiind forma, culoarea şi grafica.

1. Funcţia nutritivă

Între om şi aliment se stabilesc relaţii strânse pe tot cursul existenţei. Cea mai veche relaţie e cea determinată de faptul că alimetele furnizează organismului substanţele nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea energiei indispensabile proceselor vitale. Substanţele nutritive, după natura şi rolul lor în organism sunt reprezentate prin: glucide, lipide, proteine, săruri minerale, vitamine, aminoacizi şi acizi.

Pentru ca alimentaţia să devină o cale eficientă de promovare a sănătăţii şi pentru a face proxilaxia bolilor de nutriţie, este necesar să se cunoască atât necesităţile nutritive ale organismului cât şi compoziţia şi valoarea nutritivă a produselor alimentare.

2. Funcţia plastică

Se manifestă prin aportul pe care îl au proteinele, lipidele, glucidele, substanţele minerale la refacerea ţesuturilor distruse sau în formarea de ţesuturi noi.

3. Funcţia energetică

Constă în furnizarea energiei ce rezultă din arderea în organism a trofinelor calorigene: lipide, glucide, protide. Consumul zilnic pentru un adult normal e de aproximativ 10048 kJ, respectiv 2400 kcal.

4. Funcţia catalitică

Constă în acţiunea unor substanţe din produsele alimentare (protide, săruri minerale, vitamine, enzime) prezente în cantităţi foarte mici ce intervin direct în asimilarea şi dezasimilarea unor nutrienţi existenţi în produs.

5. Funcţia psihosenzorială şi estetică

Această funcţie se manifestă prin formă şi mărime, culoare, limpiditate, consistenţă, aromă, gust. Calităţile senzoriale sunt cele care procură plăcere şi mulţumire consumatorului.

În relaţia produs-amalaj, ambalajul reprezintă o interfaţă, un mediu, între podus şi utilizator.

Rolul ambalajului este de a proteja produsul şi de a facilita vânzarea acestuia prin declanşarea actului de cumpărare.

6. Funcţia igienico-sanitară

Condiţia de bază a oricărui produs alimentar pe lângă aportul din punct de vedere nutritiv, este condiţia de salubritate (lipsa de nocivitate, inocuitate). Alimentaţia raţională presupune consum de alimente salubre, de produse lipsite de substanţe nocive cum sunt: componenţi naturali ai unor plante, produşi rezultaţi din alterarea alimentelor sau sintetizaţi de unele microorganisme, poluanţi chimici, aditivi alimentari sau nu (conservanţi, coloranţi, arome sintetice) utilizaţi în exces. Obţinerea de alimente salubre presupune şi respectarea normelor de igienă sau tehnologia agricolă, în prelucrarea tehnologică şi pe parcursul întregului circuit tehnico-economic.