Extras din curs

1.1. Notiuni generale

Conceptul de sistem a aparut in forma embrionara inca din antichitate.In filozofia antica Aristotel afirma ca intregul este mai mult suma partilor dand astfel prima definitei a notiunii de sistem. Aceasta definitie s-a dezvoltat si a evoluat timp de peste doua sute de mii de ani pentru a ajunge in forma actuala de-abia la inceputul secolului XX. Cel care a pus bazele unei teorii privind sistemele a fost biologul german Van Bertalanffi, care in anii 1928 si 1950 a publicat mai multe lucrari ce au reprezentat inceputul teoriei generale a sistemelor.

Conceptul de sistem poate fi definit ca "ansamblu de elemente legate prin relatii mai mult sau mai putin complexe, avand scopul de a realiza mai multe obiective"(2 sau 3):

- ansamblu coerent de structuri;

- ansamblu organizat de elemente intelectuale, de idei, logic considerate in relatiile lor;

- ansamblu de fenomene legate intre ele;

- ansamblu coerent, mai mult sau mai putin complex, compus dintr-un numar precis de structuri sau elemente, adesea diverse, unite intr-un plan comun sau concurand spre un scop anume;

- ansamblu de dispozitive sau solutii puse la un loc in vederea obtinerii unui obiectiv dat;

- ansamblu de organe sau structuri unite in asa fel incat sa poata sa indeplineasca in stransa coperare o anumita functie.

Analiza economica a sistemelor a fost multa vreme centrata pe opozitiile dintre marile forme de organizare sociala.

1. G. Boldur Latescu - Logica decizionala si Conducerea sistemelor, Ed. Academiei Romane 1992

2. J. Lesourne - La nation de systeme - Cahiers SEMA

3. Dictionar economic explicativ roman-francez 2005 a activitatilor economice (capitalism, socialism) si a mecanismelor aferente acestora (piata, plan).

Astfel analiza economica s-a izolat partial de cuvantul "interdisciplinar" al Teoriei generale a sistemului. In cele din urma, aceasta s-a alaturat acestui cuvant, datorita progreselor realizate in domeniile tehnice limitrofe teoriei economice si mai cu seama ca urmare a schimbarilor majore impuse atat de istorie(prabusirea economiilor bazate pe plan de tip comunist) cat si de necesitatea de luare in considerare a factorilor de mediu in vederea gasirii posibilitatilor de existenta a unor forme concurente de organizare generala a vietii economice.

In imensitatea familiilor de obiecte dinamice complexe numite "sisteme", sistemul economic poate fi inteles mai usor urmarind figura de mai jos.

Ca orice sistem, un sistem economic este compus dintr-un ansamblu de procese cum sunt: procesele de productie, cel de consum, de investitii, de finantare, schimburi etc. care pot fi examinate fie individual, fie combinatie(model matematic). Procesele economiceconstau in transformarea unor intrari de origini diverse, prelucrari interne tehnologice si economice si in iesiri eterogene cu destinatii diverse. Acest feed-back constituie nucleul operational al sistemului economic.

Intrarile(inputs) care alimenteaza care constau in: energie (materii prime, materiale, utilaje, rezerve financiare etc.) si informatii(cunostinte, instructiuni, norme, aptitudini specifice etc). O parte a intrarilor provin in mod obligatoriu din mediu(social sau natural). O alta parte este constituita din impulsuri, din comenzi, a caror intensitate este aleasa de un centru de decizie.

Iesirile(outputs) reprezinta o productie cuantificata de natura eterogena (produse, servicii, informatii etc.) care urmeaza sa fie reciclate fie in sistem economic propriu-zis(productie de bunuri pentru investitii), fie in mediul social( consum, reinnoirea aptitudinilor), fie in mediul natural(poluare). Volumul productiei de iesiri face obiectul masurarii rezultatelor procesului.

Centrul de decizie poate fi simplu(un producator, un consumator, un finantator etc) sau complex(format dintr-o echipa de decidenti). Centrul de decizie poate avea la randul sau o organizare interna care reprezinta imaginea organizarii sociale, activata prin impulsuri specifice, si in acelasi timp punctul de plecare al unor impulsuri destinate organizarii sociale inconjuratoare(externe). Centrul de decizie actioneaza asupra structurilor interne si a masinilor, utilajelor, materilor prime prin doua tipuri de comenzi:

a) Comenzi externe care au ca obiect reglarea regimului de functionare a cererii de produse sau servicii ;

b) Comenzi interne care au ca obiect functionarea si modificare structurilor interne ale sistemului economic.