Cursuri PPPA

PPPPA - CURS 1

Generalităţi privind prelucrarea primară şi păstrarea produselor agricole

Prin prelucrarea primară a produselor agricole se înţelege totalitatea operaţiilor executate în unităţi agricole sau în societăţi specializate, conform unei anumite tehnologii, prin care produsele agricole vegetale sau animale sunt pregătite pentru a fi folosite ca materii prime sau semifabricare în diferite ramuri ale industriei (alimentară, textilă), pentru a fi depozitate şi păstrate în condiţii optime sau pentru a fi distribuite consumatorilor.

a) Prelucrarea primară a cerealelor

Produsul final obţinut de la maşinile de recoltat reprezintă un amestec format din componentele culturii principale şi diferite impurităţi (praf, pământ, frunze, seminţe de buruieni). În afară de aceasta, masa culturii principale este formată din componente de dimensiuni şi masă diferite, unele exemplare fiind fiind puternic deteriorate (sparte, atacate de dăunători, cu coaja tăiată). În scopul asigurării condiţiilor de calitate impuse produselor agricole, indiferent de destinaţia lor, ele se supun după recoltare unor operaţii de curăţire şi sortare. Procesul tehnologic de prelucrare primară a cerealelor într-un siloz de mare capacitate este prezentat în figura 1.1:

- recepţia calitativă se face prin prelevarea de probe asupra cărora se fac următoarele determinări: examen organoleptic, greutatea hectolitrică, conţinutul procentual de corpuri straine, starea sanitară a produselor (prezenţa dăunătorilor şi a agenţilor fitopatogeni) (vezi anexa 1); se stabileşte în final dacă produsele corespund normelor tehnice de recepţionare;

- recepţia cantitativă se execută prin cântărirea cu bascule de diferite tipuri constructive; este o operaţie obligatorie pentru realizarea

bilanţurilor de materiale/produse;

Fig. 1.1. Proces prelucrare primară - cereale

2

- primirea de la mijloacele auto şi vagoane – descărcarea produselor se face într-o construcţie specială, cu buncăre de unde produsele sunt preluate de instalaţiile de transport pe verticală şi orizontală care le duc la celulele de depozitare din siloz;

- tararea (curăţirea brută sau precurăţirea) are drept scop eliminarea din lotul de cereale a impurităţilor uşoare, grosiere sau mărunte, ale căror caracteristici diferă fundamental de cele ale produsului de bază; precurăţirea se realizează prin diferenţierea produsului de bază de alte culturi sau impurităţi după proprietăţile aerodinamice şi după dimensiuni în utilaje numite tarare; această operaţie se realizează printr-o aspiraţie cu dublu efect (eliminarea impurităţilor şi separarea boabelor) urmată de cernere printr-o sită rotativă; produsul brut este repartizat într-un strat uniform şi traversat de un curent de aer; proporţia de corpuri uşoare aspirate este determinată printr-un reglaj al puterii de aspiratie; particulele mai grele se decantează în camera de decompresie şi sunt extrase printr-un snec; boabele intră într-o sită rotativă cu table perforate interschimbabile; primele permit eliminarea spărturilor iar urmatoarele lasă să treacă bobul bun; elementele grosiere ies prin capătul sitei; succesiunea tablelor cu diferite perforaţii conferă acestor aparate o remarcabila polivalenţă de utilizare pe orice tip de boabă, cu debite de la 5 la 400 tone/oră;

- triorarea completează operaţia de precurăţire eliminând din masa de seminţe corpurile străine care au caracteristici asemănătoare (portanţă, dimensiuni);

- depozitarea în celule;

- controlul calitativ – presupune efectuarea unor analize asupra probelor prelevate de la diferite înălţimi din interiorul celulei de depozitare; de exemplu pentru măsurarea temperaturii cerealelor depozitate sunt montaţi senzori cuplaţi la o instalaţie automată de control şi alertă;

- recircularea cerealelor depozitate - se realizează în scopul realizării operaţiilor de uscare şi livrare sau atunci când temperatura într-una din celule creşte peste limite admisibile;

b) Prelucrarea primară a fructelor

- ambalarea fructelor este operaţia de aranjare în ambalaje şi se face în scopul protejării lor pe tot circuitul de valorificare; în funcţie de produs, calităţi, destinaţie se practică următoarele metode de ambalare – ambalarea în vrac (prin umplerea ambalajelor cu fructe, fără aranjarea lor într-un anumit mod), ambalarea prin semiaranjare (o ambalare în vrac la care ultimul rând sau ultimele două rânduri de deasupra se aranjează după o oarecare ordine pentru a imprima un aspect mai atragator), ambalare prin aranjare (aranjarea fructelor se face după anumite scheme – randuri

3

drepte, diagonală, şah- pentru a asigura o stabilitate mai bună şi un aspect plăcut);

- prerăcirea realizează scăderea rapidă a temperaturii fructelor proaspăt recoltate în vederea încetinirii proceselor biologice şi menţinerea o perioadă mai mare a calităţilor organoleptice; prerăcirea este foarte importantă deoarece condiţionează reuşita celorlalte operaţii din procesul de prelucrare primară, cum ar fi transportul îndelungat, depozitarea, îndeosebi în cazul fructelor cu o perisabilitate ridicată (căpşuni, zmeură, caise..) a căror recoltare se face în perioade în care temperatura aerului ajunge la 25-30 ˚C; poate fi realizată în următoarele variante: prerăcirea cu gheaţă, prerăcirea cu aer; prerăcirea cu apă răcită; prerăcirea în vid.