Geografia Resurselor Agroturistice

1. Agroturism – definit prin deplasarea unor persoane intro localitate rurala asezata intro zona pitoreasca finalizata prin stationarea a cel putin 24h si prin consumul de produse alimentare si nealimentare specific completata cu integrarea in societatea rurala privita in toata complexitatea sa. Cuprinde 2 mari concepte:

- activitate propriu-zisa turistica concretizeaza in cazare si servicii de masa si agrement

- activitate agricola prestata de proprietarul fermei agroturistice gazda concretizata in producerea si prelucrarea primara a produselor agroalimentare in gospodarie si comercializarea lor direct la turisti sau prin alte retele comerciale.

Zonele pentru agroturism reprezinta in numeroase tari ale lumii o creatie mai recenta aparuta din nevoia de evadare in spatii de liniste dincolo de zidurile orasului sau de aglomeratia unor statiuni turistice. Exista spatii geografice mai mult sau mai putin extinse in care odihna se imbina cu recreatia, plimbarea si activitatile practice, in unele situatii valorificate, unii factori naturali de cura balneara. Aceste zone pot sa apara in teritoriu in mod unitar (Culoarul Rucar-Bran, Valea Ariesului) sau dispersate sub forma unor sate turistice (Poeni in Jud Cluj, Tismana in Gorj, Mulighion in Tulcea, Botiza in Maramures, Bala in Mehedinti). Experiente importante au inregistrat in acest domeniu, tarile alpine europene, acestea fiind primele tari in care s-a practicat aceasta forma de turism :

- Elvetia – a aparut agroturismul in jurul anilor 1840. La cele 6 mil loc, gazduieste astazi peste 10 mil turisti anual; practic satele sale dobandind in cea mai mare parte functie agroturistica in special in zonele lacul Leman, M-tii Jura.

- Franta – are o veche si bogata traditie, activitatea fiind coordonata de o asociatie generala a spatiului rural. Statutul francez incurajeaza dezvoltarea acestor zone promovand un system de creditare avantajos si o politica fiscal stimulatoare.

- Austria – a dezvoltat o importanta baza turistica in mediul rural promovand sistemul pensiunilor complete rurale pentru vacante familiale. Aceste pensiuni sunt bine prezentate in zonele: Tirol,Salzburg si Valea Dunarii.

- Germania – a trecut la organizarea turismului rural dupa 1960 prin organizarea unui inventar al zonelor care se preteaza la practicarea acestui gen de turism. Cele mai multe ferme au fost in M-tii Padurea Neagra si in lanturile din Marea Nordului.

- Polonia – detine peste 3000 sate turistice, primele amenajari turistice ruurale aparand in jurul 1970.

- Belgia – si-a construit veritabile nuclee pentru turismul rural prin asocierea a 5-6 familii care investesc, deruleaza activitati si impart profitul. Prezenta turismului rural a incurajat productia locala alimentara considerand direct micii producatori.

- Danemarca - a promovat produsul touristic rural denumit vacante active; sunt oferite, servicii in 22 de asezari rurale totalizand aprox 3 mii locuri de cazare.

- Irlanda – dispune de 500 ferme cu capacitate de cazare de 6-10 persoane in care se ofera servicii complete sau partiale complete cu activitati de agremenet diversificate (pescuit, escalada, golf)

- Italia – dispune de peste 1500 locuri, situate in 20 regiuni ale tarii. Aceasta activitate este puternic stimulata pentru publicitate constanta; ghidul agroturist (1995) mentioneaza informatii foarte pretioase

- Finlanda – are omologate peste 500 sate turistice cu peste 10000 locuri de cazare. Beneficiind de un cadru natural de exceptie precum si de prezenta noptilor albe, Finlanda ofera doritorilor de liniste si extindere , posibilitati de agreement multiple(schi, pescuit, echitatie, participare la diverse activitati agricole in fermele gazda).

- Romania – bazele agroturismului au fost puse in anul 1972 cand ministerul turismului a selectat 118 asezari rurale representative ce urmau a fi promovate in turism.

Satele turistice sunt asezari rurale pitoresti bine consolidate dpdv economic, edilitar si cultural situate in medii nepoluate conservatoire a unor modele cultural care indeplinesc sezonier sau permanent functia de primire a turistilor. Clasificare sate turistice:

1)sate peisagistice si climaterice : fundata in culoarul Rucar-Brad, Tismana in Gorj, Bradet in Arges, Botiza in Maramures, Dorna-Candreni in Suceava, Alieseni in Alba, Vama Veche si 2 Mai in Constanta

2)sate turistice pentru participarea sporturilor : sporturi de iarna (Fundata in Brasov si Garana in Caras Severin )sau sporturi nautice (Murghiol in Tulcea)

3)sate balneare: Zizin si Covasna in Mehedinti, Baltatesti in Subcarpatii Moldovei

4)sate turistice pastorale : Orlat, Rasinari, Saliste in marginimea Sibiului, Polovragi si Stanesti in depresiunile Olteniei si Ohaba de sub Piatra in Tara Hategului.

5)sate cu monumente istorice de arta si arhitectura : Sucevita, Putna, Agapia, Varatec in Moldova; Cozia, Horezu in

Subcarpatii Getici

6) sate turistice etnofolclorice: Curtisoara in Gorj, Rasinari in Sibiu, Bujoreni in Valcea, Naruja in Vrancea

7)sate turistice de creatie artistica si artizanat: Corund in Harghit, Humulesti in Neamt,

8)sate turistice pomiviticole: Recas in Timis, Pietroasele in Buzau, Cotesti in Vrancea

2. Ecoturism - alternativa a turismului verde marcata de practicarea sa in spatii nealterata de interventia antropica (a omului). Aceasta forma de turism trebuie sa furnizeze avantaje economice si culturale locuitorilor zonelor turistice si sa asigure participarea lor in ceea ce priveste genul si volumul activitatilor turistice care trebuie astfel autorizate. Ecoturismul trebuie sa favorizeze o interactiune autentica intre populatia de primire si turisti si sa permita o dezvoltare durabila si de protective a zonelor rurale (Dracula Parc).

-localitate turistica – asezare urbana sau rurala cu functie turistica care dispune de un patrimoniu turistic semnificativ si in care activitatile turistice ocupa o pondere importanta (Sinaia)

-obiectiv turistic – element individualizat (Sfinx, Babele)

-potential turistic – patrimoniu turistic impreuna cu infrastructura generala, forta de munca si sistemul de comercializare a produsului turistic

-resurse turistice antropice – monumente si situri arheologice, monumente istorice, ansambluri si rezervatii de arhitectura, monumente de arta si ansambluri memoriale, monumente tehnice (podul construit de Anghel Saligni), muzee, monumente de folclor

-resurse turistice naturale – elemente de relief, intinderi de apa si cursuri hidrografice de clima, de flora si de fauna, peisaje, zacaminte de substante minerale cu efecte terapeutice:saline.