Industria Produselor Oleaginoase

I. Generalităţi despre ramură

Industria produselor oleaginoase produce uleiuri comestibile şi uleiuri necomestibile.

Uleiurile comestibile (care constituie circa 2/3 din volumul total al uleiurilor produse) se folosesc direct în alimentaţie sau se folosesc în producerea margarinei, maionezei, grăsimilor culinare, produselor de panificaţie, patiserie, conserve, cofetărie ş.a; iar cele tehnice ( constituie 1/3 din volumul total de uleiuri produse) se folosesc în producerea detergenţilor, vopselei, lacului, glicerinei, acizilor graşi, produselor farmaceutice şi cosmetice.

Producţia mondială anuală de grăsimi de origine animală constituie în prezent circa 20 mln. tone, iar producţia mondială a grăsimilor de origine vegetală constituie circa 110 mln. tone. În Tabelul 1 sunt prezentate datele statistice referitoare la producţia mondială a principalelor tipuri de ulei.

Uleiul de soia şi de palmier deţin 80% din exportul mondial al uleiurilor.

Producţia de plante oleaginoase în lume este în prezent circa 300 mln. tone. Creşterea producţiei globale de oleaginoase se datorează în mare parte creşterii producţiei de seminţe de floarea-soarelui şi de rapiţă, pe cînd producţia de boabe de soia se modifică neînsemnat în ultimii ani.

Creşterea suprafeţelor şi tendinţa de sporire sau de stabilizare la un anumit nivel al producţiei se datorează într-o anumită masură creării unor hibrizi de floarea-soarelui înalt productivi, uniformi în ceea ce priveşte perioada de coacere, rezistenţi la boli şi care au o perioadă de vegetaţie mai scurtă.

Actualmente, în Republica Moldova industria produselor oleaginoase reprezintă circa 2% din producţia industriei alimentare, ceea ce denotă un declin în comparaţie cu anul 1995, cînd constituia circa 3%.

Poziţia principală (95% din totalul producţiei acestui sector) este ocupată de uleiul de floarea-soarelui.

Alte produse cu conţinut scăzut de grăsimi, precum margarina, nu s-au produs în Moldova pînă la începutul anului 2001, datorită consumului redus şi lipsei orientării tradiţionale spre astfel de produse. Cererea pentru margarină şi alte uleiuri(ulei de soia şi măsline) a fost satisfăcută de importul acestor produse, efectuat de către companiile comerciale locale.

Tabelul 1

Producţia mondială de ulei vegetal, mln.tone

Anul 1991/92 1992/93 1993/94 2004

Denumirea

Ulei de soia 15,88 16,75 17,06 33,30

Ulei de palmier 11,21 19,0 13,03 29,05

Ulei de rapiţă 7,76 - 10,70 14,50

Ulei de floarea- soarelui 8,10 7,98 7,94 9,20

Ulei de arahide 3,92 3,95 3,96 5,20

Ulei de bumbac - - - 4,30

Ulei de palmist 1,44 1,50 1,65 3,70

Ulei de cocos 3,13 2,80 2,76 3,40

Ulei de măsline 1,98 2,04 1,94 2,60

II. Valoarea alimentară a uleiului de floarea-soarelui.

Valoarea alimetară ridicată a uleiului de floarea-soarelui se datorează conţinutului bogat în acizi graşi nesaturaţi, reprezentaţi preponderent de acidul linolic (44-45%) şi acidul oleic (14-43%), cît şi prezenţei reduse a acidului linileric (0,2%), componenetele care îi conferă stabilitate şi capacitate îndelungată de păstrare, superioară altor uleiuri vegetale. Funcţia nutritivă a uleiului de floarea-soarelui este sporită de prezenţa unor provitamine, vitaminelor liposolubile, fosfatidelor, vitaminelor B4, B8, K. Uleiul mai conţine şi tocoferoli, fracţiune antioxidantă a uleiului vegetal, aproximativ 0,07%. Capacitatea energetică înaltă a uleiului (8,8 kcal/g) şi gradul de asimilare ridicat situează uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului.