Mediu

NOȚIUNEA DE MEDIU, PROTECȚIE A MEDIULUI

ȘI ALTE NOȚIUNI SPECIFICE

Noțiunea de mediu provine din substantivul englezesc environment, care a fost inclus, in 1972, in marele dicționar Larousse al limbii franceze, sub definiția de „ansamblu de elemente naturale ori artificiale care condiționeaza viața omului”. Pentru Uniunea Europeană, noțiunea de mediu înconjurător este mult mai complexă, fiind definită ca ansamblu de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, acelea care sunt ori cele care nu sunt resimțite.

Conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005, cu modificările și completările aduse de – Rectificarea nr. 195/22 decembrie 2005 și Legea nr. 265 din 29 iunie 2006, privind protecția mediului, acesta este definit astfel:

„ ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei – aerul, apa, solul și subsolul, aspecte caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului”.

NOȚIUNEA DE PROTECȚIE A MEDIULUI

Protecția mediului se bazează pe descoperirea cauzelor care il afectează și evitarea acestora, reducerea consecințelor și eliminarea lor într-o proporție cât mai însemnată, pentru prosperitatea omului și a umanității, în ultimă instanță, scopul principal al protecției mediului, a ecosistemelor, este ocrotirea omului însuși, a vieții acestuia.

Protecția mediului se realizează prin șase tipuri de activități, respectiv: legislativă, administrativ-insituțională, educativ-informațională, economico-tehnologică, socială și de cooperare internațională.

ALTE NOȚIUNI SPECIFICE

Înțelesul unor noțiuni în conformitate cu prevederile celor mai importante acte normative referitoare la protecția mediului.

Accident ecologic – evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanțe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă, ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfășurarea unor activități antropice necontrolate/bruște, prin care se deteriorează sau se distrug ecosistemele naturale și antropice.

Accident de mediu – evenimente, cu urmări deosebit de grave asupra mediului, provocate de : accidente chimice, biologice, nucleare; avariile la construcții hidrotehnice sau conducte magistrale; incendiile mari; explozii; accidentele majore pe căile de comunicație, la utilaje și instalații tehnologice periculoase; căderile de obiecte cosmice; accidentele majore și avariile mari la rețelele de instalații și telecomunicații.

Acord de mediu – decizia autorității competente pentru protecția mediului, care dă dreptul titularului să realizeze proiectul . Acordul de mediu este un act tehnico – juridic eliberat în scris, prin care se stabilesc condițiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecției mediului.

Ambalaj – orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reținerii, protejării, manipulării, distribuției si prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator.

Ambalaj primar – ambalaj de vânzare – conceput și realizat pentru a îndeplini funcția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau pentru consumator în punctul de achiziție.

Ambalaj reutilizabil – ambalaj folosit pentru același scop, a cărei returnare de către consumator sau comerciant este asigurată de plata unei sume – preț depozit, prin achiziționare sau alt sistem de reutilizare.

Ambalaj secundar – ambalaj grupat supraambalaj – conceput pentru a constitui la punctul de achiziție o grupare a unui număr de unități de vânzare, indiferent dacă aceasta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final, ori dacă servește numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vanzare; poate fi suport de produs fără a afecta caracteristicile produsului.

Ambalaj terțiar – ambalaj de transport – conceput pentru a ușura manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării sau transportului. Acesta nu este un container.

Apă potabilă – apa destinată consmului uman, în stare naturală sau după tratare folosită pentru băut, la prepararea hranei, în industria alimentară, ori în scopuri casnice, indiferent de originea și modul de furnizare, prin rețea de distribuire, din rezervoare, în sticle sau alți recipienți.

Ape uzate – ape provenite din activități casnice, sociale sau economice, conținând substanțe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice si bacteriologice inițiale, precum și ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate (ape meteorice).

Ape uzate industriale – ape provenite din incintele în care se desfășoară activități industriale și/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere și apele meteorice.

Ape uzate menajere – ape provenite din gospodării și servicii, sau care rezultă de regulă din metabolismul uman și din activiățile menajere.

Ape uzate orășenești – ape menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice.

Aprobare – obținerea acceptului de la forul deliberativ al autorității competentede însumare a propunerilor din documentațiile prevăzute și susținute de avizele tehnice. Aprobareaconferă documentațiilor puterea de aplicare, constintuindu-se ca temei juridic.

Arie naturală protejată – zona terestră, acvatică și/sau subternă, cu perimetru, legalstabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeorgrafice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită.

Arie protejată – o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată și gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare: cuprinde parcuri naționale, rezervații naturale, rezervații ale biosferei, monumente ale naturii și altele.

Arie specială de conservare – arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar, administrativ și/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menținerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale și/sau a populațiilor speciilor pentru care a fost desemnată.

Aspect de mediu – element al activităților, produselor sau serviciilor unei organizații care poate interacșiona cu mediul.

Audit – proces sistematic, independent și documentat în scopul obținerii de dovezi de audit și evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.

Audit de mediu – instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică și obiectivă a performanței organizației, a sistemului de management și a proceselor destinate protecției mediului, cu scopul:

a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;

b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obicetivelor și țintelor de mediu ale organizației.

Auditat – organizație care este auditată

Auditor – persoană care are competența de a efectua un audit

Audituri de secunda parte – sunt conduse de părți care nu au un interes în raport cu organizația, cum ar fi clienți, sau de alte persoane în numele acestor părți.

Audituri de terță parte – sunt conduse de oragnizații externe independente. Astfel de organizații furnizează certificarea sau înregistrarea conformității cu cerințe cum ar fi acelea din ISO 9001 și ISO 14001.

Audituri externe – includ ceea ce în general se numește audit de secundă parte sau audit de terță parte.

Audituri interne – denumite și audituri de primă parte, sunt conduse de, sau în numele organizației însăși pentru analiza activității efectuate de management și pentru alte scopuri interne și pot constitui baza pentru o organizație de a declara pe propria răspundere a conformității.

Autopurificarea aerului - proces de restabilire parțială sau totală a compoziției naturale a aerului, ca urmare a reducerii poluanților sub influența unor procese naturale.

Autoritate competentă – autoritate de mediu, de ape, sănătate sau altă autoritate împuternicită, potrivit competențelor legale să execute controlul reglementărilor in vigoare, privind protecția aerului, apelor, solului și ecosistemelor acvatice sau terestre.

Autoritate competentă pentru protecția mediului – autoritatea publică sau centrală pentru protecția mediului, Agenția Naționala Pentru Protecția Mediului sau agențiile pentru protecția mediului, respectiv agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene pentru protecția mediului, Administrația Rezervației Biosferei “Delta Dunarii”, precum și Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia.