Nutriție umană și toxicologie c2

Definiţie: Nutriţia este ansamblul nevoilor fiziologice care conduc la transformări ale alimentelor pentru a asigura creşterea, activitatea şi supravieţuirea organismului.

Fig.1.Nutritie umana si toxicologie.

Dacă pentru un element A, aporturile (intrările) sunt mai mari decât eliminările (ieşirile), are loc fenomenul de creştere. În caz contrar, se ajunge la descreştere (lipsă, carenţă).

Din multitudinea de substanţe cu care organismul vine în contact în mediu, el reţine doar acele substanţe asemănătoare sau care pot fi făcute asemănătoare cu componentele organismului şi anume: proteine, vitamine, săruri minerale, glucide, lipide şi altele.

Alimentaţia are câteva scopuri principale: să asigure creşterea şi dezvoltarea organismului (în special la organismele pentru care alimentaţia are un rol esenţial), să asigure desfăşurarea normală a activităţii fizice şi intelectuale, să asigure păstrarea sănătăţii. Consumul de alimente din punct de vedere fiziologic este o necesitate însă cu timpul această necesitate a fost asociată cu plăcerea dată de gust, aromă, culoare, deci a apărut o tentaţie ce s-a transpus peste necesitate.

Alimentaţia s-a dezvoltat de-a lungul istoriei cu modificări profunde de-a lungul timpului. Industrializarea a condus şi la unele aspecte negative privind alimentaţia (prin scăderea conţinutului de vitamine, săruri minerale, descompunerea unor aminoacizi esenţiali ş.a). Produsele rafinate sunt produse foarte bogate în energie, însă sunt deficitare în vitamine, săruri minerale, aminoacizi esenţiali. Chiar de acum mai bine de 150 ani, unii cercetători şi-au dat seama că trecerea la pâinea albă (care are un procent mai scăzut de săruri minerale în principal) poate avea şi efecte negative privind alimentaţia. De asemenea, prin rafinarea grăsimilor s-au îmbogăţit alimentele în grăsimi şi a scăderii conţinutul de săruri minerale, fosfatide, vitamine, cu efecte negative în ce priveşte valoarea nutritivă a produselor alimentare. În cercetare se pune din ce în ce mai mult accent pe orientarea alimentaţiei astfel încât aceasta să asigure scopurile propuse.

CAPITOLUL I

FIZIOLOGIA ALIMENTAŢIEI

FIZIOLOGIA DIGESTIEI

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor pe care le suferă componentele alimentare pentru a se forma compuşii absorbabili care să poată trece prin intestin în sânge şi limfă. Aceste transformări vizează atât starea fizică cât şi cea chimică. Digestia fizică constă în mărunţire, divizare şi solubilizare. Digestia chimică reprezintă transformările chimice pe care le suferă produşii alimentari sub influenţa enzimelor din sucuri, realizând transformarea macrocomponentelor în compuşi simpli solubili.

Transformările care au loc în:

- cavitatea bucală: amidonul este transformat de amilaza salivară;

- stomac: lipidele şi proteidele sunt transformate de către lipaza gastrică şi de către pepsine;

- pancreas: aici activează amilaza pancreatică, lipaza pancreatică, proteaze;

- intestin: aici activează oligaze (transformarea asupra oligoglucidelor) şi proteaze intestinale sau aminopeptidaze.

1.1. DIGESTIA

Desfăşurarea proceselor metabolice din organism se face pe seama transformărilor pe care le suferă componentele celulare. Ele sunt sintetizate şi metabolizate prin procesul de metabolism în urma căruia rezultă şi energie.

Consumul de alimente presupune o înoire permanentă a celulelor organismelor, aceasta realizându-se pe seama alimentelor. Alimentele furnizează substanţele din care organismul îşi sintetizează compuşii proprii. Pentru a putea fi utilizaţi, aceşti compuşi trebuie să sufere unele transformări.

Aceste transformări în ansamblu alcătuiesc procesul de digestie ce urmăreşte să transforme componentele alimentare complexe neabsorbabile în substanţe simple solubile ce se pot absorbi.

Digestia se realizează cu ajutorul aparatului digestiv alcătuit din două mari părţi: tubul digestiv şi glandele anexe, ce-şi varsă produşii de secreţie în tubul digestiv. Fiecare segment al tubului digestiv are un rol specific, forme şi dimensiuni diferite şi are de asemenea unele însuşiri asemănătore.

Segmentele tubului digestiv:

- cavitate bucală;

- faringe;

- esofag;

- stomac;

- intestin – subţir şi gros

Cavitatea bucală este primul loc unde pătrunde alimentul în organism. Aceasta este prevăzută cu muşchi, mucoasă, aparat masticator (limbă, dinţi, muşchi).

Are rol în primul rând de a produce transformări mecanice ale alimentelor (măruţive) pentru a fi transformate în particule cât mai fine pentru facilitarea transformărilor următoare.

În diferite zone ale cavităţii bucale se găsesc diferite papile gustative, prin care se apreciază gustativ alimentele. Dacă alimentul este plăcut se prelucrează în continuare, în caz contrar apărând o inhibare a sucurilor digestive, iar procesul de digestie are loc mai greu.

Din cavitatea bucală bolul alimentar format trece prin faringe şi esofag în stomac.