Extras din curs

Oligoelementele se împart în esenţiale, neesenţiale şi toxice, dar nu se poate stabili o clasificare exactă. Un oligomineral trebuie să fie prezent în toate ţesuturile sănătoase.

Fierul este esenţial în alimentaţie şi de o importanţă fundamentală pentru viaţă, fiind un component al hemoglobinei, mioglobinei, al citocromilor şi al mai multor enzime din lanţul respirator. Este transportor de O2, joacă rol important în respiraţia celulară, este stimulent al funcţiei antitoxice. Un deficit de Fier în alimentaţia copiilor, adolescenţilor şi femeilor determină o anemie nutriţională caracteristică. Datorită scăderii conţinutului de hemoglobină, hematiile sunt mai mici şi puţin colorate, iar rezervele de fier şi nivelul fierului plasmatic sunt reduse, instalându-se astfel anemia feriprivă. Stocul de fier în organismul adult este de 4-7 grame. Doza recomandată este de 13-16 mg/zi la adult, dozele fiind mai mari pentru copii şi pentru femeile care alăptează. Surse de fier sunt gălbenuşul, fructe proaspete (prune, struguri); cerealele conţin şi ele fier, dar acesta este greu asimilabil.

Cuprul are un rol important în organism , intervenind în constituţia unor enzime oxidoreducătoare (citocromi) şi în formarea globulelor roşii. De asemenea, are influenţă asupra bunei funcţionări a ficatului şi în pigmentare. Carenţa în cupru duce la anemii moderate sau severe care se manifestă prin paloare şi întârziere a creşterii. Necesarul de cupru este de 1 – 1,6 mg/zi la copii şi 1,5-2 mg/zi la adulţi. Sursele obişnuite de hrană asigură necesarul zilnic.

Zincul este prezent în numeroase metaloenzime, fiind implicat în digestie, metabolism (metabolismul acizilor graşi esenţiali). Se cunosc influenţe şi la nivelul mucoaselor, pielii, randamentului muscular. Carenţa în zinc determină lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate, are consecinţe asupra digestibilităţii hranei, influenţează negativ absorbţia şi metabolismul protidic, sinteza ADN, având efect negativ şi asupra parametrilor imunologici (întârzie vindecarea rănilor). Influenţează capacitatea de învăţare şi tulburările de comportament. Hrana obişnuită acoperă de obicei necesarul zilnic de Zinc. Stocul de Zinc din organismul adult este de 2 grame.Dozele recomandate sunt de 10-13 mg/zi pentru organismul adult, valorile fiind mai ridicate pentru copii şi femei care alăptează.

Manganul intră în constituţia unor enzime şi intervine în dezvoltarea scheletului, în metabolismul glucidic şi lipidic. Carenţa de Mangan provoacă tulburări nervoase şi defecte de creştere a oaselor lungi. Alimentaţia obişnuită asigură necesarul de Mangan.

Cromul are implicaţii mari în metabolismul glucidelor şi al lipidelor, influenţând apariţia diabetului şi a arterosclerozei. Necesarul de crom este asigurat de dieta alimentară obişnuită.

Molibdenul se află în organism în concentraţie mult mai mică în comparaţie cu alte oligoelemente. Influenţează acţiunea a două enzime esenţiale: Sulfoxidaza şi Xantinoxidaza. Carenţa de Molibden determină încetinirea creşterii, reducerea rezistenţei la rupere a femurului şi favorizează apariţia cariilor. Necesarul de crom este atât de scăzut încât în condiţii normale carenţa nu este semnalată.

Cobaltul se găseşte în organism în cantitatea cea mai redusă, având însă o activitate foarte intensă. Îşi exercită rolul prin intermediul vitaminei B12 în principal, iar fenomenele carenţiale se identifică cu ale vitaminei B12 (încetinirea creşterii, slăbire progresivă). Cobaltul nu este sintetizat de plante, astfel că sursele de cobalt sunt doar cele animale, apa şi aporturile medicamentoase.Doza zilnică recomandată este de aprox. 300 μg.

Nichelul activează o serie de enzime. Deficitul de nichel din organism conduce la scăderea în greutate, reducerea activităţii fizice, modificarea culorii ficatului şi mortalitate ridicată la animalele de experienţă. Dozele zilnice recomandate sunt asigurate de alimentaţia obişnuită.

Staniul are rol în stimularea creşterii. Excesul de Staniu conduce însă la încetinirea creşterii şi diminuarea procesului de formare a hemoglobinei.

Seleniul are un rol important în creşterea organismelor tinere, în prevenirea cariilor dentare la copii. De asemenea, intră în structura unor enzime, participă la sinteza proteinelor. Seleniul este foarte important pentru sportivi deoarece intervine la nivel muscular ca antioxidant. Excesul de Seleniu din plantele cultivate pe terenuri selenifere poate determina intoxicaţii care se manifestă prin anorexie, depresie nervoasă, comă, chiar moarte. Stocul de Seleniu din organism este de 20 mg. Alimentele asigură necesarul zilnic, care are o valoare de 50-70 μg.

Vanadiul influenţează metabolismul lipidelor, procesul de mineralizare, procesele de creştere, precum şi formarea eritrocitelor. Necesarul zilnic este asigurat prin alimentaţia obişnuită.

Siliciul are un rol fiziologic important în calcifierea oaselor, în metabolismul glucidelor, în vindecarea rănilor. Carenţa de Siliciu determină scăderea în greutate şi îmbătrânire. Necesarul de siliciu este asigurat de produsele de origine vegetală.

Arsenul din organism în cea mai mare parte se găseşte în eritrocite.

Carenţa de Arsen determină o natalitate scăzută la animale, greutate corporală scăzută la naştere şi o creştere mai lentă. Excesul de Arsen prezintă o toxicitate ridicată prin blocarea grupărilor –SH. Intoxicaţia este determinată de utilizarea pesticidelor şi ierbicidelor cu Arsen.

Fluorul este prezent în oase şi dinţi. Are un rol esenţial în protejarea dinţilor împotriva apariţiei cariilor dentare. Rolul Fluorului în prevenirea cariilor dentare are importanţă deosebită în special în primul an de viaţă şi în copilărie. Cariile dentare sunt date şi de diversele tipuri de glucide consumate şi de proasta igienă dentară. Este larg dar inegal răspândit în natură, cantităţi apreciabile aflându-se în ceai şi în produsele marine. Doza de fluor zilnică indicată este de 2 mg pentru adulţi şi adolescenţi.

Iodul este singurul oligomineral integrat în structura unui hormon, fiind esenţial pentru funcţia tiroidiană. Caz unic de concentrare cunoscut printre microelemente, tiroida constituie 20-40% sau chiar mai mult din Iodul total din organism. Lipsa Iodului din organism determină blocarea dezvoltării intelectuale şi determină apariţia bolii „nanism tiroidian”. Alimentele cu un conţinut ridicat de Iod sunt cele de natură marină şi de asemenea, cele cultivate pe soluri bogate în Iod. Dozele recomandate sunt de 150 μg/zi pentru adulţi