Extras din curs

IMPORTANŢA NUTRIŢIONALĂ A VITAMINELOR

Vitaminele sunt substanţe organice naturale cu structură variabilă şi complexă, care în cantităţi foarte mici sunt necesare desfăşurării normale a multor procese metabolice din organismul uman, printre care asimilarea şi utilizarea substanţelor alimentare, procese de creştere şi refacere a ţesuturilor organice. Multe vitamine nu pot fi sintetizate de organism, de aceea ele trebuie introduse în organism prin alimentaţie. O parte din vitamine intră în structura unor enzime, drept factori coenzimatici.

Vitaminele se împart în două grupe: vitamine solubile în apă (hidrosolubile) şi vitamine solubile în grăsimi (liposolubile). Vitaminele hidrosolubile intervin în principal în reacţiile ce eliberează energie, iar cele liposolubile participă mai mult la procesele metabolice şi de formare a unor substanţe proprii organismului.

VITAMINE LIPOSOLUBILE

Vitamina A (retinol, vitamina antixeroftalmică)

În 1910 Hopkins demonstrează că anumite substanţe lipidice sunt importante pentru creştere. Structura vitaminei A este stabilită abia după 20 de ani, de către Karrer. Sinteza vitaminei A s-a făcut abia peste încă 30 de ani, în Laboratorul Roche, realizarea pentru care s-a luat premiul Nobel.

Retinolul intervine în numeroase procese fiziologice importante pentru organism, având rol determinant în mecanismul proceselor vizuale (efect cunoscut de mii de ani).

S-a constatat că administrarea de vitamina A diminuează mortalitatea infantilă. De asemenea, spre sfârşitul anilor 1980, s-a confirmat rolul vitaminei A în combaterea cancerului tabagic.

În organism, vitamina A poate avea două origini: animală (din produsele lipidice) sau vegetală (aprox. 10% din totalul de vitamina A se sintetizează pornind de la carotenoizi).

Din punct de vedere al structurii, retinolul este un alcool cu catenă lungă şi complexă.

În ceea ce priveşte metabolizarea ei, durează câteva ore de la ingerarea vitaminei A şi până la apariţia ei în sânge. După absorbţia ei în tubul digestiv, vitamina A are mai multe destinaţii: intră în sânge, fixându-se pe proteine sau se acumulează în ficat (în celulele Kupfer).

Retinolul favorizează dezvoltarea şi maturarea celulelor epiteliale, menţine integritatea epitelială, favorizează secreţia de mucus, intervine în sinteza mucopolizaharidelor şi în reglarea keratinizării. Se recomandă utilizarea retinolului contra acneelor sau a iritaţiilor de piele la copiii mici. În cursul creşterii, vitamina A este indicată pentru dezvoltarea ţesutului pulmonar.

Influenţa vitaminei A asupra vederii este dată de faptul că intervine în formarea „purpurului retinian” (denumirea ştiinţifică este rhodospina) . Acesta ameliorează vederea nocturnă şi percepţia unui anumit număr de culori. Este format din două părţi: o proteină numită „opsină” şi o moleculă de retinol, formând astfel „rhodopsina”.

Vitamina A intervine şi în imunitatea celulară, favorizând dezvoltarea celulelor imunitare), dar şi la formarea ţesutului osos, favoritând proliferarea celulelor.

Fenomenele carenţiale ale vitaminei A se manifestă diferit, în funcţie de gradul de carenţă şi vârsta subiectului. Carenţa se poate manifeste şi în cazul lipsei din sânge a proteinei transportoare.

Primele semne de carenţă se observă la nivelul vederii şi pe suprafaţa pieii. Vederea poate fi afectată în mai multe feluri:

- apare Hemeralopia (probleme cu vederea nocturnă). La stadii incipiente ale carenţei, apere o anumită adaptare (este necesar un timp mai îndelungat pentru aceeaşi acuitate vizuală).

- Xeroftalmia („ochi sec”) – se manifestă prin atrofierea mucoasei conjunctive a ochiului

- apare opacifierea corneei

- pot apare ulceraţii ale ochiului

- este posibilă orbirea definitivă

Alte manifestări ale carenţei pot fi:

- anomalii cutanate (piele uscată şi tare)

- atrofiere a mucoaselor şi diminuare a secreţiei de mucus

- scăderea numărului de globule roşii

- fragilitatea organismului la tot ceea ce înseamnă agent bacterian sau viral

- la copii poate determina încetinirea creşterii

- În cazul carenţei de vitamina A, rujeola este mult mai gravă

- Pentru mamele bolnave de SIDA, riscul de transmitere a bolii la copil este foarte ridicat în cazul carenţei

- Evoluţia SIDA la copil este mult mai rapidă

Carenţa de vitamina A combinată cu fumatul, dă o incidenţă mai mare a cancerului tabagic, a cancerului de sânge, a cancerului la limbă, a cancerului la esofag şi apariţia prostatei la bărbaţi.

Diagnosticarea carenţei de vitamina A se poate realiza într-un mediu tehnologic modest prin „testul de adaptare la obscuritate” (creşterea timpului de adaptare la obscuritate este proporţională cu valoarea carenţei). De asemenea, diagnosticarea carenţei se mai poate realiza prin dozajul plasmatic al vitaminei A (se consideră carenţă atunci când nivelul retinolului din sânge este mai mic de 100 μg/l). Când se dispune de timp (cel puţin o săptămână), diagnosticarea se poate face prin anchetă dietetică (ce alimente a consumat subiectul în intervalul de timp respectiv).

Nevoile zilnice de vitamina A sunt:

- sugari 300 μg

- copil mic (1-5 ani) 400 μg

- copil 10 ani 550 μg

- adolescent 600-800 μg

- adult 600-800 μg

- femei gravide minim 700 μg

1 Mg retinol este echivalent cu 3,3 U.I. (Unităţi Internaţionale) de vitamina A, iar 1 μg retinol poate fi sintetizat din 6 μg β-caroten.

Surse de retinol sunt:

- ficatul animalelor, ouă, lapte (laptele de mamă are un conţinut de retinol de 700 μg/l, fiind de mai mult de două ori mai bun decât laptele de vacă)

- produse vegetale bogate în β-caroten (spanac, morcovi, varză, caise, mure, afine, portocale)

Intoxicaţiile cu vitamina A au fost observate în timpul explorărilor polare. Exploratorii europeni nu au ascultat sfaturile eschimoşilor şi au consumat ficat de focă şi de urs polar – produse foarte bogate în retinol. Au fost observate dureri de cap, vomitături, hipertensiune intracraniană şi chiar moartea.

Într-un studiu făcut în 1995, s-a constatat ca femeile consumă de zece ori doza zilnică, noi născuţii rezultaţi având malformaţii congenitale (mai ales la nivelul sistemului nervos central).