Procese și aparate în industria alimentară - procese termice

1. Noţiunile de bază ale ingineriei.

Totalitatea corpurilor fizice,aflate în interacţiune, în ingenerie poartă denumirea sistem. Fabricarea produsului de indiferent care gen şi distinaţie reprezintă un sistem pentru transformarea materiei prime în produsul finit prin diferite metode conform tehnologiei – ştiinţei despre aplicarea legilor fundamentale ale naturii în practica de producere concretă.

Transfopmarea materiei prime se face prin exercitarea asupa acestei prin intermediul a unor actiuni de diferită natură- fizică sau chimică,sau combinaţia a acestor,care poartă denumirea operaţiile tehnologice. Succesiunea strict determinată a operaţiilor tehnologice,prezentată prin simboluri convenţionale a utilajului se numeşte schema tehnologică.

Operaţiile tehnologice constă din operaţii unitare sau procese,care rezultă oricare transformare intermediară sau finită a produsului.

Operaţii tehnologice pot fi manuale-dacă ele se efectuează de către muncitor cu ajutorul oricărui instrument simplu, mecanizate-dacă în executarea operaţiilor sunt aplicate maşini,dirijate de către operator,şi automatizate-dacă operaţiile se realizează de către unitate de utilaj sub supravegherea operatorului.

Utilajul tehnologic se clasifică ca maşină-dacă organul de lucru a acestui este mobil ( cuţite în maşina de tocat carne etc.),aparat-dacă organul de lucru este imobil (suprafaţă termică a schimbătorilor de căldură etc.) şi reactor-acelaşi aparat,însă în care are loc oricare reacţie chimică(amfore cu tratarea chimică a vinului etc.).

Operaţii tehnologice se divizează în cele de bază,care rezultă produsul –marfă a întreprinderii şi deobicei se aplică în mai multe ramuri ale industriei (fărîmiţare,tratarea termică etc.),auxiliare-rezultă produsul, care asigură efectuarea operaţiilor de bază (reparaţiile utilajului,producerea energiei etc.) şi de deservire,care asigură condiţiile, necesare pentru efectuarea operaţiilor de bază şi acelor auxiliare(controlul tehnic etc.)

Operaţiile unitare de bază conform legilor determinante ale vitezei de desfăşurare se clasifică în modul următor:

-operaţii mecanice –la baza cărora stă exercitarea mecanică asupra materialului şi care sunt guvernate de către legile fizicii corpului solid (fărîmiţare,amestecare şi clasificare a materialului solid,transportarea etc.) ;

-operaţii hidrodinamice –viteza de desfăşurare a cărora se determină de către legile hidrodinamicii –ştiinţei despre deplasarea a fluidelor( transportarea fluidelor, separarea şi amestecarea sistemelor fluide eterogene etc.) ;

-operaţii termice –la bază cărora stau legile termodinamicii( încălzire, răcire, evaporare) ;

-operaţii de schimb de masă (fizico-chimice) –guvernate de către legile fenomenelor de transfer ( absorbţia,adsorbţia,extracţia,distilare,uscare).

În funcţie de modul de executare operaţiile de bază se divizează în operaţii continuu ,dacă toate stadiile ale operaţiei tehnologice în diferite puncte ale sistemului se efectuează în acelaşi moment de timp,şi operaţiile discontinuu, dacă toate stadiile ale operaţiei se execută în aceeaşi unitate de utilaj, însă în diferite momente de timp.

Utilizarea operaţiilor continuu permite majorarea esenţială a capacităţii de producere a utilajului,uşurează automatizarea şi mecanizarea a procesului de producere, reduce investiţii capitale şi cheltuieli pentru exploatare,însă este rezonabilă pentru întreprinderile cu capacitatea de producere sporită.Pentru întreprinderi, sortimentul produselor de fabricare ale căror este destul de mare,iar capacitatea de producere redusă, deseori mai rezonabilă este utilizarea operaţiilor discontinuu.

Operaţiile continuu deobicei se efectuează în regimul staţionar(stabilizat),adică în condiţiile, în care valorile a tuturor parametrilor determinante nu variază în funcţie de timp.Operaţiile discontinuu sunt nestaţionari.