Toxiinfecție Alimentară

INTRODUCERE

După anul 1980 a apărut un interes ştiinţific deosebit de mare faţă de bacteriile din genul Aeromonas ca germeni patogeni pentru om şi animale. O mare parte din acest interes se datoreşte asocierii acestor bacterii cu bolile gastrointestinale la oameni. Specii de Aeromonas producătoare de enterotoxine s-au izolat de la un număr mare de copii cu diaree şi s-au adus numeroase dovezi care sugerează că aceste bacterii trebuie să fie considerate ca agenţi patogeni enterici. În afara acestui interes, au apărut şi alte aspecte de importanţă crescândă referitoare la taxonomia complicată a genului şi la factorii de virulen¬ţă care operează în infecţiile umane şi animale. Ca urmare, numărul de publica¬ţii ştiinţifice asupra genului a crescut enorm şi s-au ţinut trei simpozioane internaţionale asupra genurilor Aeromonas şi Plesiomonas, ultimul fiind cel din septembrie 1990, ţinut la Helsingor în Danemarca. Cu aceste ocazii s-a subliniat interesul microbiologic şi medical asupra genului Aeromonas pe o bază globală, ceea ce explică progresele înregistrate în perioada imediat următoare asupra acestui subiect. Multe din lucrările apărute s-au referit la A. hydrophila, un microorganism mult timp controversat. Deşi în prezent este unanim acceptat că unii membri ai acestei specii au potenţial patogen, există încă unele semne de întrebare asupra rolului lor ca agenţi patogeni primari. De asemenea, au existat şi există încă dezacorduri asupra speciaţiei şi biotipării pentru identificarea tulpinilor patogene şi asupra naturii enterotoxinei produse de acestea.

Cel mai mare impact asupra cercetărilor asupra speciilor de Aeromonas provine din asociaţia epidemiologică posibilă a acestora cu gastroenterita bacteriană a omului. Deşi rolul aeromonadelor ca patogeni gastrointestinali este oarecum încă controversată, dovezile aduse arată că cel puţin unele tulpini sunt implicate în boala diareică. Alte aspecte de interes major pentru genul Aeromonas se referă la identificarea de noi specii, la grupele patogene şi la factorii de virulenţă asociaţi cu anumite sindroame clinice.

în concluzie la cele de mai sus, pe baza numeroaselor dovezi, trebuie reţinut că A. hydrophila este considerată astăzi un agent patogen de origine alimentară, care se izolează frecvent din fecalele bolnavilor cu diaree şi din o varietate de alimente. O parte din îmbolnăvirile produse de această bacterie au aspect de toxiinfecţie alimentară.

ETIOLOGIE

Deşi toxiinfecţia alimentară pe care o descriem în acest capitol este considerată a fi provocată de specia A. hydrophila, în realitate această îmbolnăvire poate fi cauzată şi de alte specii de Aeromonas, în primul rând de A. sobria. Aceste specii mobile sunt înrudite genetic şi constituie grupa A. hydrophila. Din această cauză, în material se vor face referiri şi la alte specii decât A. hydrophila.

TAXONOMIE, CARACTERE MORFOLOGICE, CULTURALE Şl BIOCHIMICE

Aeromonas hydrophila ( A.h.) face parte din genul Aeromonas, familia Vibrionaceae. Genul Aeromonas este format din bacterii cu formă de bacili Gram negativi, lungi de 1-4,4 µ şi groşi de 0,4-1 µ, oxidază şi catalază pozitivi, facultativ anaerobi. Majoritatea speciilor şi subspeciilor sunt mobile şi au un singur flagel polar. Reduc nitraţii, fermentează anaerob multe monozaharide, dizaharide, glicozide şi unii alcooli zaharaţi, cum sunt D-manitolul şi glicerolul. Rareori produc acid din pentoze, metilpentoze, trizaharide şi compuşi necarbohidraţi ( m-inositol). Rezistă la 10 şi 150 mcg vibriostatic 0/129. Au cerinţe nutritive simple şi nu necesită NaCI pentru creştere; din contra, concentraţiile de NaCI mai mari de 6-7 % le inhibă dezvoltarea. Produc multe enzime extracelulare ca toxine citolitice, proteaze, nucleaze, lipaze, sulfataze, lecitinază, chitinază, amilază şi stafolisin. Unele specii sunt patogene pentru om şi peşte. Conţinutul ADN-ului în G + C este de 57-63 mol %. Specia tip este A. hydrophila.

în prezent există 14 specii în genul Aeromonas, ultima fiind A. allosaccharophila. Cel puţin 9 din aceste specii au fost implicate în îmbolnăviri ale omului, înainte de sistematica moleculară, numeroase specii erau denumite A. hydrophila care, în realitate, astăzi reprezintă fenospecii. Speciile descrise în ultimul timp sunt genospecii şi ele sunt definite pe baza analizei de hibridare ADN-ADN, deşi unele au fost propuse pe baza datelor furnizate de secvenţa 16 S ARNr. Majoritatea tulpinilor dintr-o genospecie au omologie de ADN de 70-100 %. Analiza comparativă a secvenţelor 16 S ARNr între speciile de Aero-monas arată o identitate de > 98 %.

în scopuri practice, pentru lucrările de rutină, toate speciile din genul Aeromonas sunt împărţite în două grupe distincte. Prima grupă cuprinde o singură specie imobilă şi psihrotrofă, A. salmonicida. Această specie este omogenă din punct de vedere serologic, parazit strict în condiţii naturale, puternic patogenă pentru peşte, care nu se dezvoltă la 37°C şi nu este patogenă pentru om. A doua grupă cuprinde aeromonade mobile care, pe baza caracterelor biochimice şi a asemănărilor ADN, au fost clasificate în trei specii: A. hydrohila, A. caviae şi A. sobria. în cadrul acestei grupe există cel puţin 12 grupe de hibridare. Determinarea grupelor de hibridare nu se poate face în laboratoarele de rutină, motiv pentru care toate speciile mobile sunt denumite A. hydrophila sau specii din grupa A. hydrophila.

în realitate, grupa A. hydrophila este extrem de heterogenă în privinţa proprietăţilor biochimice, structurale şi genetice. încă din 1981 s-a recunoscut că, deşi biochimic se pot distinge 4 grupe, numite fenospecii, din punct de vedere genetic ( asemănarea secvenţelor polinucleotidice ) există în cadrul fiecăreia din fenospeciile A. hydrophila, A. sobria, A. caviae câte 5-7 grupe de hibridare ( HG) distincte.

în felul acesta, pe măsură ce studiile fenotipice şi genotipice se extind, apar nume noi de aeromonade ca A. schubertii, izolată dintr-un material clinic de la om, cuprinde tulpini manitol negative şi este încadrată în HG 12; A. eucrenophila, biochimic asemănătoare cu A. caviae şi este încadrată în HG 6; A. jandaei, izolată atât din materiale clinice cât şi din mediul înconjurător, este asemănătoare cu A. sobria, dar zaharoză negativă.

Pe baza numeroaselor investigaţii genetice şi epidemiologice s-au caracterizat HG la un număr de 271 tulpini izolate din fecalele de om şi s-a stabilit că 85 % din acestea fac parte din următoarele grupe de hibridare ( HG ): 1 ( A. hydrophila ), 4 ( A caviae ) şi 8 ( genospecia A. veronii biotip sobria, fenospecia A sobria ). Din restul de 15 %, 2/3 aparţin HG 5 ( A media ). în laboratoarele de rutină, identificarea speciilor se face pe baza criteriilor din tabelul 1.

Speciile din genul Aeromonas au cerinţe nutritive minime şi se dezvoltă bine pe mediile nutritive obişnuite cu pH 4-10, la temperaturi de 20°C-30°C, fiind mai tolerante la condiţii acide când sunt cultivate la 28°C decât la 4°C. Unele specii nu se dezvoltă la 37°C, altele se dezvoltă şi la 38°C-41°C. Temperatura minimă de dezvoltare este 0°C-5°C, fiind microorganisme psihrotrofe. Pe suprafaţa mediilor solide formează colonii de mărime medie, alb-gri, semitransparente, netede, lucioase. Nu se dezvoltă în medii cu concentraţii mari de clorură de sodiu, spre deosebire de vibrioni. în mediile cu 6 % NaCI se dezvoltă numai 2,5 % din tulpini. Sunt sensibile la 2,5 u.i. penicilină/ml.