SC exam

SUBIECTUL 1

1.Definitia, structura si clasificarea sistemelor de comunicatii.

Definiție. Sistemele de comunicații (S.C.) reprezintă totalitatea echipamentelor care realizează transportul informației între două sau mai multe puncte prestabilitate (fixe sau mobile), cu un anumit grad de fidelitate. Sistemele de comunicație cuprind sursa de informație, echipamentul de emisie, canalul de transmisie sau de comunicație, echipamentul de recepție și destinatarul.

Deci, părțile principale ale unui sistem de comunicație sunt :

o Echipamentul de emisie

o Echipamentul de recepție

o Canalul de comunicație, respectiv mediul de transmisie a informației între emițător și receptor

Figura 1.1. Schema bloc a unui sistem de comunicații duplex

O legatura de comunicatie presupune deci, existenta urmatoarelor componente (fig1.2)

-sursa de comunicatie(SC), care furnizeaza mesajul de transmis (min), obiectivat prin functii analogice continue in timp (vorbire, muzica), sau succesiuni discrete de simboluri (text,date)

-convertorul de intrare (cin), care extrage parametrii fizici relevanti ai informatiei sub forma unui semnal electric de intrare sin(de exemplu un convertor acustoelectric pentru vorbire , muzica)

-emitatorul (E) ,care opereaza asupra parametrilor semnalului electric pentru a realiza adaptarea la canalul de transmisie si injecteaza semnalul de emisie sem in canal

-canalul de transmisie (CT), care asigura propagarea semnalului purtator de informatie intre emitator si receptor (de exemplu, o linie telefonica pe care se transmite semnal electric intre postul abonat si centrala ;un cablu coaxial, mediul prin care se pot propaga unde electromagnetice)

-receptorul ® ,care extrage din canalul de transmisie semnalul de receptie dorit srec, opereaza asupra acestuia pentru a reconstitui semnalul electric util sies

-convertorul de iesire (cies), care reface functia caracteristica a mesajului (mies) in forma in care a fost preluat de la sursa

-destinatarul comunicatiei (DC), care primeste mesajul transmis, constituind veriga finala a legaturii de comunicatie

In procesul de transmisie ,semnalul util este alterat datorita prezentei unor factori prturbatori (FP) la nivelul fiecarei componente a legaturii de comunicatie.

Cerintele principale de performanta aleunui sistem de comunicatii sunt:

-fidelitate , adica transferarea nealterata a informatiei

-fiabilitate, adica mentinerea starii de functionare, fara defecte, pentru un interval de timp cat mai lung

SA

Sursa de

informație

DA

Echipament

emisie

E.E.

E.R.

Canal de comunicații

E.R.

E.E.

DB

SB

Canal de comunicații

Destinatar

C.C.

-eficienta, adica utilizarea cat mai deplina a echipamentelor din sistem cu consum energetic minim si cheltuieli minime

-capacitate, adica vehicularea unui volum cat mai mare de informatie in unitatea de timp.

Performantele mentionate sunt dependente de cheltuielile de investitie, exploatare si intretinere la care trebuie raportate.

Fig.1.2.Structura unei legături de comunicații

Sistemele de comunicații pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere :

- după mediul de transmisie (canalul de transmisie)

- Metalic format din :

- cablu simetric bifilar;

- cablu torsadat;

- cablu coaxial;

- radio constituit din mediul (spațiul) prin care se propagă undele electromagnetice. Sisteme specifice de comunicații sunt radiorelee, stațiile de radiocomunicații, sistemele de sateliți.

- Dielectric - ghidul optic, (FO - fibre optice)

- după tipul semnalului

Sistemele de comunicații pot fi analogice și numerice