Sisteme integrate de avionică și armament

INTRODUCERE

Avionica (AVIation electrONICS - avionics) este termenul prin care, începând din perioada anilor 1930, sunt reunite echipamentele care asigură, în diverse forme, datele necesare pentru comanda și controlul aparatelor de zbor. Perioada celui de-al doilea război mondial și imediat următoare a stimulat dezvoltarea deosebită a acestei categorii de echipamente, în tehnologii digitale. Astăzi, peste 50% din costul unei platforme aeriene militare îl reprezintă elementele de avionică. În timp, echipamentele de avionică au început să fie folosite din ce în ce mai mult și pentru comanda și controlul aparatelor de zbor, ajungându-se la soluții complet automatizate. În echiparea oricăror avioane cu sau fără pilot, a rachetelor dirijate și ale altor categorii de arme intră subsisteme esențiale de avionică. După anii 1970, echipamentele de avionică se realizează din ce în ce mai mult în tehnologie digitală.

Anul 1910 consemnează primele experimente radio la bordul unei aeronave, iar peste câțiva ani a fost experimentat primul pilot automat. Anii 1930 consemnează introducerea primelor echipamente electronice pe panouri de bord sistematizate, care includ mijloace de afișare a parametrilor de zbor, echipamente pentru legături radio, radioaltimetre, pilot automat monoaxial. În perioada anilor 1940 s-au dezvoltat echipamentele de comunicații VHF, echipamentele de recunoaștere amic-inamic IFF, girocompasul, giroorizontul, indicatoarele pentru unghiurile de atac și glisadă, echipamentele radar, mijloacele de radionavigație și piloții automați biaxiali. Toate aceste progrese au fost stimulate de cel de-al doilea război mondial.

În anii 1950 au fost introduse echipamentele de navigație tactică (TACAN), echipamentele radar de urmărire a țintelor pe baza efectului Doppler, cu modulare PRF (pulse frequency repetition), radarele de interceptare, primele echipamente de calcul în tehnologii digitale și sistemele de navigație inerțiale. La nivelul anilor 1960 consemnăm realizarea primelor sisteme integrate de luptă pe aeronave, cu lansarea automată a armelor, echipamente radar de urmărire automată a solului, introducerea dispozitivelor head-up display, folosirea pe sacră largă a dispozitivelor cu laser și introducerea primele computere pentru pregătirea misiunilor.

În timp, rolul și misiunile specialistului în avionică s-au dezvoltat enorm, fiind particularizate însă de platformele de aviație la a căror deservire participă. Relativ la exploatarea și mentenanța platformelor aeriene moderne putem identifica specializări diferite, funcție rolul și misiunile de subsistemelor de care se ocupă.

Progresele tehnologice în domeniul unor echipamente cu destinații civile au influențat dezvoltarea în egală măsură a sistemelor de aviație civile și militare. Aeronavele moderne conțin echipamente de avionică compatibile cu cele utilizate de aviație civilă. Unele dintre aceste echipamente sunt chiar identice, iar altele sunt special proiectate pentru condițiile specifice de lucru ale aeronavelor militare.

Sistemele integrate de avionică (SIA) constituie un ansamblu de subsisteme interconectate, cu scopul de a permite controlul și comanda eficientă a unui aparat de zbor. Din punct de vedere structural, un sistem integrat este prezentat în figura 1.1. Principial, se poate considera o ierarhizare pe patru nivele. Nivelul inferior corespunde componentelor simple, incluse în subsisteme minore. Subsistemele minore sunt incluse în subsisteme majore, cu funcții și roluri bine precizate. Reunirea subsistemelor majore interconectate constituie sistemul integrat. La nivelul subsistemelor se derulează permanent, perodic sau la comandă anumite procese, care sunt gestionate de sistemul integrat.

Sistemele integrate de avionică și armament (SIAA) sunt specifice aeronavelor de luptă și includ și componente și subsisteme destinate gestiunii diverselor arme, a unor mijloace de supraveghere aeriană și luptă radioelectronică, prin intermediul unor procese specifice.

Procese

permanente,

periodice sau

temporare

SISTEM INTEGRAT DE AVIONICĂ

COMPONENTE

SUBSISTEME

MINORE

SUBSISTEME

MAJORE

Figura 1.1. Structura ierarhică a unui sistem integrat de avionică

În cea ce privește sistemele integrate de avionică și armament, acestea trebuie să asigure:

1. cooperarea/schimbul de date și coordonarea acțiunilor proprii cu cele ale altor platforme

aeriene sau sisteme terestre, în situațiile în care platforma aeriană este privită ca o componentă

a unei formațiuni de luptă;

2. pregătirea și lansarea armelor acroșate, controlul, comanda, dirijarea armelor lansate de pe

aceeași platformă sau de pe alte platforme, comanda și controlul mijloacelor de supraveghere

aeriană și luptă radioelectronică. Funcție de misiunea și contextul în care sunt folosite, la

nivelul subsistemelor majore incluse de SIAA, se derulează procese dedicate gestiunii

resurselor suplimentare incluse;

3. funcționarea corectă a echipamentelor individuale cu diferite destinații, în scopul asigurării

datelor necesare și al execuției diverselor operații presupuse de procesele derulate la nivelul

subsistemelor majore. În aceste scop, la nivelul subsistemelor minore se derulează în

permanență sau la comandă procese interne specifice;

4. cunoașterea stării de bună funcționare și efectuarea unor operații specifice, la nivelul

componentelor și modulelor individuale.