Materiale Utilizate în Mecatronică

Mecatronica debutează în Japonia, fiind o combinaţie între mecanica de precizie, sistemele electronice de comandă-control şi informatică, în scopul proiectării, realizării şi punerii în funcţiune de sisteme automate inteligente.

Mecatronica este ştiinţă a maşinilor inteligente cu aplicaţii diverse:

• Tehnică de calcul

• Roboţi industriali

• Industira auto

• Aparatură electronică

• Telecomunicaţii

Etc.

Materialul este o substanţă solidă cu anumite proprietăţi ce permit utilizarea lor în scopuri tehnice.

Un aliaj conţine obligatoriu un metal. Principalele aliaje sunt fontele şi aliajele pe bază de titan, nichel, cupru.

Materiale ceramice:

• Al2O2 – Alumina

• SiO2 – Bioxidul de Siliciu

• MgO – Oxidul de Magneziu

Amestecurile de oxizi sunt substanţe ce conţin oxidul de siliciu, aluminiu, potasiu, plumb. Acese materiale se caracterizează prin faptul că sunt foarte dure, fiind obţinute prin metalurgia pulberilor – sinterizare.

Materiale polimerice: cauciucul, elastomerul

Proprietăţile materialelor reprezintă răspunsul dat de un material în urma unor diferite solicitări de mediu, precum:

I. Solicitări de natură mecanică:

• Rezistenţă mecanică

• Duritate

• Rezistenţă la oboseală

II. Solicitări de natură fizică:

• Temperatură

• Presiune

• Câmp electric

• Câmp magnetic

III. Solicitări de natură chimică:

• Rezistenţă la coroziune

Materialele ceramice au rezistenţă mecanică foarte mare, dar sunt fragile (nu au plasticitate); nu sunt conducătoare de căldură şi electriciate.

Materiale polimerice, precum ebonita, cauciucul, au diferite utilizări în tehnică.

Legătura dintre compoziţia chimică, condiţiile de prelucrare, structura şi proprietăţile materialelor

La alegerea unui anumit material pentru un produs ce trebuie realizat, se pleacă întotdeauna de la un asamblu de caracteristici fizico-mecanice, luând în calcul condiţiile de solicitare şi de exploatare a acestora. Rolul specialistului intervine în relaţia compoziţie chimică – condiţii de prelucrare – structură – proprietăţi, prin alegerea adecvată a materialului şi stabilirea condiţiilor de prelucrare, astfel încât să confere produsului maximă siguranţă şi fiabilitate corespunzătoare în exploatare.

Structura chimică se bazează pe un asamblu de cunoştiinţe privind structura atomică, caracteristicile legăturilor chimice, starea naturală, procedeele tehnologice de obţinere a substanţelor elementare.