Istoria Dreptului

Curs
8/10 (1 vot)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 122 în total
Cuvinte : 81443
Mărime: 280.17KB (arhivat)
Publicat de: Avram Bogdan
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Calin Florea

Extras din curs

CULTURA ŞI CIVILIZAŢIA GETO-DACILOR DE LA BUREBISTA LA DECEBAL

Societatea dacică în epoca clasică

Pentru intervalul cuprins între domnia lui Burebista şi cea a lui Decebal societatea geto-dacică a atins un stadiu înalt de civilizaţie care poate fi comparat cu cel al altor civilizaţii ale antichităţii, îndeosebi cu cele existente la marginea lumii greco-romane. Stadiul ei de dezvoltare implică stratificarea ei, însă aprecierile privitoare la profunzimea acesteia sunt diferite. Descoperirile arheologice oferă puţine indicii referitoare la acest aspect, iar sursele literare nu sunt în măsură să lămurească îndeajuns detaliile acestei stratificări.

Geto-dacii nu au cunoscut instituţia sclaviei. Structura fundamentală a societăţii geto-dace nu a fost împărţită în stăpâni de sclavi şi sclavi, puţinii sclavi având un rol secundar în economie (sclavajul nedepăşind faza patriarhală). Unele izvoare antice (Dio Cassius, Petrus Patricius, Iordanes) oferă informaţii despre două principale categorii sociale: tarabostes (pileati – aristocraţia militară şi sacerdotală) şi capillati (kometai, comati – oamenii de rând, nenobili).

Referitor la delimitarea în cadrul aristocraţiei a două categorii, se vehiculează opinia potrivit căreia aceasta nu poate fi susţinută cu fermitate. Deşi, rolul preoţimii, ca depozitar al cunoştinţelor necesare cultului, al valorilor ştiinţifice şi influenţa ei politică sunt general acceptate, nu se poate face o delimitare clară între aristocraţia laică şi cea religioasă, mai ales că preoţii erau recrutaţi cu precădere din rândul celor „de neam” .

Neclarităţi persistă şi în ceea ce priveşte categoria oamenilor de rând (comati), ea fiind neuniformă. Descoperirile arheologice reflectă diferenţieri de avere, dar nu întotdeauna ele corespund celor sociale. De asemenea, se cunoaşte faptul că în lumea geto-dacică forma de organizare anterioară obştilor a fost depăşită, însă nu se poate vorbi de existenţa acestora cu certitudine. Structura economiei, ea se baza pe existenţa comunităţilor săteşti agricol-pastorale, detaliile de organizare şi activitate ale acestora fiind de asemenea insuficient cunoscute .

Puţin cunoscut este şi modul în care nobilimea îşi exercita dominaţia asupra oamenilor de rând. Se poate doar deduce, prin analogie cu realităţi asemănătoare din alte zone, că principala relaţie economică dintre tarabostes şi comati se exprima prin intermediul tributului care putea să îmbrace forme diferite: în produse, în bani, în muncă sau prestarea serviciului militar.

În legătură cu formele de proprietate, se pare că a existat un control regal asupra exploatărilor aurifere. Informaţiile arheologice nu exclud ipoteza exploatării organizate a minereurilor de fier din zona capitalei Daciei, cel puţin în preajma războaielor cu romanii de la începutul secolului II d.Hr .

În concluzie, societatea geto-dacă a cunoscut o variantă a modului de producţie tributal, îmbinând în sine puternice rămăşiţe ale societăţii gentilico-tribale, elemente de sclavaj patriarhal şi chiar germeni ai feudalismului.

Premisele interne şi externe ale constituirii statului geto-dac.

Dezvoltarea economică a societăţii geto-dacice în perioada La Tène , trecerea la o economie de schimb bazată pe monedă, constituirea unui sistem religios propriu, relaţiile strânse şi îndelungate cu lumea elenistică au reprezentat factori importanţi în structurarea lumii geto-dacice care ajunge să depăşească stadiul organizării unional-tribale şi organizărilor politico-teritoriale cu caracter local.

Întemeietorul statului geto-dac a fost regele Burebista, care a reuşit să-şi impună treptat autoritatea asupra triburilor şi uniunilor de triburi. El şi-a început domnia în jurul anului 82 î.Hr., acest moment coincizând cu acela în care la Roma a devenit dictator Sylla .

După toate probabilităţile Burebista a fost conducătorul uniunii de triburi care-şi avea centrul în cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, la sud de Orăştie. Uniunea condusă de el era situată în zona muntelui sfânt sau a viitorului munte sfânt Kogaionon, dispunând de mari bogăţii în zăcăminte de minereu de fier şi în acelaşi timp era în apropierea Văii Mureşului şi a Munţilor Apuseni, pe care-i stăpânea.

Începutul domniei lui Burebista n-a coincis însă cu închegarea statului dac. Nu există date care să confirme o eventuală moştenire a statului de către Burebista de la vreun predecesor şi este greu de presupus că regele ar fi putut imprima de la început, un caracter statal formaţiunii politice în fruntea căreia a ajuns în 82 î.Hr. În virtutea informaţiilor transmise de un text a lui Strabon, Burebista a ajuns în fruntea neamului său „istovit de războaie dese”, pe care l-a înălţat atât de mult prin exerciţii militare, abţinere de la vin şi ascultare de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic care a ajuns să fie temut chiar şi de romani .

Există o strânsă legătură între procesul de unificare politică a neamului geto-dac, realizat de către Burebista, şi procesul de formare a statului. Trecerea la forma de stat este rezultatul interacţiunii a trei factori principali: aristocraţia tribală, masa războinicilor şi puterea regală. Prin analogie cu situaţia din alte state ale antichităţii, aristocraţia prefera să preia puterea nemijlocit în mâinile sale, exercitând-o prin magistraţi, aleşi pe termen limitat. La rândul său, monarhul avea tendinţa de a concentra puterea în mâinile sale, ceea ce îl putea determina să apeleze la masa războinicilor împotriva nobililor. Războinicii se puteau alia cu monarhia, care le apărea ca singura forţă capabilă să limiteze abuzurile aristocraţiei. Burebista este cel care pare să fi găsit soluţia pentru rezolvarea cestor contradicţii, impunându-şi în cele din urmă autoritatea. În demersul său a fost ajutat de marele preot Deceneu, cu ajutorul căruia a putut chiar să impună reformele, inclusiv în planul religios. Asocierea marelui preot a avut rolul de a susţine natura divină a puterii regelui. Autoritatea regelui geto-dac reiese şi din încetarea emisiunilor de monede tradiţionale a uniunilor de triburi şi din începutul emisiunilor monedelor de tip roman .

Procesului de constituire a statului a fost grăbit şi de pericolul extern: celtic şi roman. În vest triburile celtice coborau pe valea Tisei, iar în sud Roma, după ce cucerise Grecia şi Macedonia se apropia tot mai mult de Dunăre .

Statul lui Burebista şi locul său în lumea antică

Statul lui Burebista era o monarhie cu un pronunţat caracter militar, un rol important în conducerea lui jucându-l preoţimea. Deceneu era un fel de vicerege şi el îi va urma lui Burebista la tron. Burebista a împrumutat de la regatele elenistice ale epocii anumite elemente de organizare. La curtea sa există titlul de „cel dintâi şi cel mai mare prieten”. De asemenea, este foarte probabilă existenţa unei cancelarii regale, de unde erau date transmise „poruncile” (edictele) regale. Tânărul stat geto-dac nu dispunea însă de un aparat administrativ complex şi bine cristalizat. Triburile sau uniunile de triburi chiar dacă au acceptat autoritatea lui Burebista şi-au păstrat vechile căpetenii. Doar în cazul acelora supuse prin forţă este de presupus că vechea conducere a fost îndepărtată, locul ei fiind luat de noi căpetenii, fidele puterii centrale, dar selectate din cadrul aceloraşi comunităţi. Triburile periferice şi coloniile greceşti plăteau un tribut ca expresie a dependenţei faţă de puterea centrală, renunţând la politica externă proprie şi furnizând oşteni în timpul campaniilor militare .

Preview document

Istoria Dreptului - Pagina 1
Istoria Dreptului - Pagina 2
Istoria Dreptului - Pagina 3
Istoria Dreptului - Pagina 4
Istoria Dreptului - Pagina 5
Istoria Dreptului - Pagina 6
Istoria Dreptului - Pagina 7
Istoria Dreptului - Pagina 8
Istoria Dreptului - Pagina 9
Istoria Dreptului - Pagina 10
Istoria Dreptului - Pagina 11
Istoria Dreptului - Pagina 12
Istoria Dreptului - Pagina 13
Istoria Dreptului - Pagina 14
Istoria Dreptului - Pagina 15
Istoria Dreptului - Pagina 16
Istoria Dreptului - Pagina 17
Istoria Dreptului - Pagina 18
Istoria Dreptului - Pagina 19
Istoria Dreptului - Pagina 20
Istoria Dreptului - Pagina 21
Istoria Dreptului - Pagina 22
Istoria Dreptului - Pagina 23
Istoria Dreptului - Pagina 24
Istoria Dreptului - Pagina 25
Istoria Dreptului - Pagina 26
Istoria Dreptului - Pagina 27
Istoria Dreptului - Pagina 28
Istoria Dreptului - Pagina 29
Istoria Dreptului - Pagina 30
Istoria Dreptului - Pagina 31
Istoria Dreptului - Pagina 32
Istoria Dreptului - Pagina 33
Istoria Dreptului - Pagina 34
Istoria Dreptului - Pagina 35
Istoria Dreptului - Pagina 36
Istoria Dreptului - Pagina 37
Istoria Dreptului - Pagina 38
Istoria Dreptului - Pagina 39
Istoria Dreptului - Pagina 40
Istoria Dreptului - Pagina 41
Istoria Dreptului - Pagina 42
Istoria Dreptului - Pagina 43
Istoria Dreptului - Pagina 44
Istoria Dreptului - Pagina 45
Istoria Dreptului - Pagina 46
Istoria Dreptului - Pagina 47
Istoria Dreptului - Pagina 48
Istoria Dreptului - Pagina 49
Istoria Dreptului - Pagina 50
Istoria Dreptului - Pagina 51
Istoria Dreptului - Pagina 52
Istoria Dreptului - Pagina 53
Istoria Dreptului - Pagina 54
Istoria Dreptului - Pagina 55
Istoria Dreptului - Pagina 56
Istoria Dreptului - Pagina 57
Istoria Dreptului - Pagina 58
Istoria Dreptului - Pagina 59
Istoria Dreptului - Pagina 60
Istoria Dreptului - Pagina 61
Istoria Dreptului - Pagina 62
Istoria Dreptului - Pagina 63
Istoria Dreptului - Pagina 64
Istoria Dreptului - Pagina 65
Istoria Dreptului - Pagina 66
Istoria Dreptului - Pagina 67
Istoria Dreptului - Pagina 68
Istoria Dreptului - Pagina 69
Istoria Dreptului - Pagina 70
Istoria Dreptului - Pagina 71
Istoria Dreptului - Pagina 72
Istoria Dreptului - Pagina 73
Istoria Dreptului - Pagina 74
Istoria Dreptului - Pagina 75
Istoria Dreptului - Pagina 76
Istoria Dreptului - Pagina 77
Istoria Dreptului - Pagina 78
Istoria Dreptului - Pagina 79
Istoria Dreptului - Pagina 80
Istoria Dreptului - Pagina 81
Istoria Dreptului - Pagina 82
Istoria Dreptului - Pagina 83
Istoria Dreptului - Pagina 84
Istoria Dreptului - Pagina 85
Istoria Dreptului - Pagina 86
Istoria Dreptului - Pagina 87
Istoria Dreptului - Pagina 88
Istoria Dreptului - Pagina 89
Istoria Dreptului - Pagina 90
Istoria Dreptului - Pagina 91
Istoria Dreptului - Pagina 92
Istoria Dreptului - Pagina 93
Istoria Dreptului - Pagina 94
Istoria Dreptului - Pagina 95
Istoria Dreptului - Pagina 96
Istoria Dreptului - Pagina 97
Istoria Dreptului - Pagina 98
Istoria Dreptului - Pagina 99
Istoria Dreptului - Pagina 100
Istoria Dreptului - Pagina 101
Istoria Dreptului - Pagina 102
Istoria Dreptului - Pagina 103
Istoria Dreptului - Pagina 104
Istoria Dreptului - Pagina 105
Istoria Dreptului - Pagina 106
Istoria Dreptului - Pagina 107
Istoria Dreptului - Pagina 108
Istoria Dreptului - Pagina 109
Istoria Dreptului - Pagina 110
Istoria Dreptului - Pagina 111
Istoria Dreptului - Pagina 112
Istoria Dreptului - Pagina 113
Istoria Dreptului - Pagina 114
Istoria Dreptului - Pagina 115
Istoria Dreptului - Pagina 116
Istoria Dreptului - Pagina 117
Istoria Dreptului - Pagina 118
Istoria Dreptului - Pagina 119
Istoria Dreptului - Pagina 120
Istoria Dreptului - Pagina 121
Istoria Dreptului - Pagina 122

Conținut arhivă zip

  • Istoria Dreptului.doc

Alții au mai descărcat și

Învățământul public în Moldova între anii 1832-1847

Introducere Lucrarea de faţă este o încercare de realizare a unui studiu referitor la situaţia învăţământului public din Moldova, în perioada...

Situația Țărilor Române în Prima Jumătate a Secolului al XIX-lea

Capitolul I Situaţia Ţărilor Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Lupta pentru supravieţuire) În secolul al XVI-lea, evoluţia spre...

Boierii cantacuzini

Introducere Ramura familiei Cantacuzino din Moldova a rămas în istoria acestei provincii nu doar prin acţiunile politice ale membrilor săi ci şi...

Regulamentul organic în principatele române

1. Introducere Zona centrală a Europei ca și Balcanii au fost cauza lungilor lupte pentru stăpânire între marile puteri ale vremurilor, fie că era...

Sărăcia în Spațiul Românesc

Săracii din Ţările Române la începuturile timpurilor moderne. În lumea românească sărăcia este endemică şi aproape voluntar asumată. Răspândită în...

Economia Românească în Epoca Modernă

În istoria românilor epoca modernă debutează cu revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu din 1821 şi se încheie odată cu făurirea statului naţional...

Domniile Regulamentare în Principatele Române

Înaintea Revoluţiei din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, marile puteri îngrijorate de posibilitatea unei intervenţii unilaterale a Imperiului...

Primul stat al dacilor - statul lui Burebista, statul lui Decebal

În acest referat am ales să tratez informații referitoare la primul stat al dacilor și anume „Dacia”, teritoriul locuit în antichitate de...

Te-ar putea interesa și

Opera legislativă Cuza

Introducere Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional român (1862-1866), sub domnia...

Originea și apariția dreptului. dimensiunea istorică a dreptului

INTRODUCERE Istoria rămâne „cartea de căpătâi a popoarelor”, cum scria Mihail Kogălniceanu, iar „trebuinţa de istorie naţională”, spunea tot el în...

Istoria dreptului românesc

Cercetarile antropologiei juridice au relevant cu certitudine ca dreptul incepe acolo unde se inaugureaza viata in societate prin expresia ubi...

Istoria Dreptului Românesc

Definiţia pedepsei Pedeapsa este o măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală, în limbajul de specialitate...

Istoria dreptului românesc

ISTORIA DREPTULUI ROMANESC PRIMELE PRAVILE In epoca feudala apar primele legi scrise in tarile romane. Reusit-au aceste legiuiri, pana in epoca...

Istoria Dreptului Românesc

( analiză comparativă pe epoci ) Existenţa unui sistem de drept este condiţionată de cea a unui organism statal. Aşadar trecerea în revistă a...

Istoria dreptului Românesc

Infracțiunea este fapta care întrunește, cumulativ, următoarele trei condiții: prezintă pericol social, este prevăzută de lege și este săvârșită cu...

Sistemul normativ vicinal

Introducere Părăsirea Daciei de către romani în anii 271-275 a constituit și mai constituie o preocupare constantă pentru istorici, momentul...

Ai nevoie de altceva?