Istoria modernă și contemporană a României

1. Introducere in istoria moderna a Romaniei

Istoria moderna caracterizata prin schimbari profunde in toate planurile vietii

sociale a patruns mai tirziu si mai lent in Europa de Est. Situatia geopolitica,

caracterizata prin dominatia unor mari imperii (tarist, otoman si habsburgic) aflate in

permanenta rivalitate, ce a generat conflicte militare, intodeauna insotite de importante

pierderi umane si materiale, ca si de o continua stare de incertitudine au ingreunat

patrunderea ideilor novatoare, si au intirziat schimbarile progresiste in economie si

societate. La aceasta se adauga factori de ordin economic, religios, mental.

a. Repere teoretice si metodologice ale cursului

In loc de definitie

Modernizarea este axa principala a istoriei Romaniei pe un interval de circa 250

de ani. Proces deosebit de complex, ce imbratiseaza planuri diferite: societatea,

economia, cultura, instructia scolara, urbanismul, etc.

Modernizarea se concretizeaza prin fapte de istorie extrem de diferite: cum ar fi

adoptarea unor legislatii , introducerea unor metode noi de exploatare a pamantului,

schimbarea vestimentatiei, aparitia unui cotidian, deschidera unei universitati, pavarea

sau iluminarea unor strazi, canalizare sau infiintarea unei banci, inaugurarea unei scoli

asau a unei fabrici, etc.

Intr-un cuvint, modernizarea inseamna “schimbarea la fata” a unei societati

umane intr-un anume spatiu cultural, politic, national.

Modernizarea in spatiu romanesc a insemnat optiunea societatii spre valoriile

civilizatiei occidentale. Inca din secolul 18, caracteristica principala a discursului

intelectual si politic a diversilor reprezentanti ai societatii a fost spiritul extrem de critic

la realitatile locale si incercarea de a introduce valorile europene. In mentalul colectiv s-a

incetatanit opozitia intre doi poli: cel negativ, care era Orientul, de care oamenii vremii

doreau sa se indeparteze si un pol pozitiv : Occidentul Se spune in diversele documente:

“Occidentul civilizat” sau “Occidentul luminat”. In limbajul politic al vremii exista citeva

formule, ce intruchipeaza idealul societatii romanesti”: “Occident”, “Europa”, iar ceva

mai tirziu Occidentul are si o concretizare: Parisul., chiar daca modelele au fost mai

multe. Toate aceste formule erau codul unui nou model de civilizatie, a carei adaptare la

realitatiile romanesti avea sa fie esenta modernizarii.

2.Reper geografic

Se impun citeva precizari, privind spatiu geo-politic de care se ocupa acest

curs.

In general exista o dificultate de abordare a istoriei Romaniei, datorita faramitarii

politice indelungate a acesteia. Romania este timp de secole o notiune abstracta, chiar

daca putem deslusi trasaturi comune la romanii din diverse entitati politice Aceasta

faramitare, la care se adauga instabilitatea politica, in intreaga arie a Euoropei de Est si

Centrale, ce duce la dese schimbari teritoriale ingreuneaza demersul istoric. Deci o lunga

perioada de timp putem vorbi numai de un spatiu cultural-politic romanesc, ce are

doar o legatura indirecta cu realitatea statala.

Dupa cum se stie poprul roman si-a purtat istoria in Evul Mediu, dar si in

perioada moderna in trei unitati politice distincte: Transilvania, Tara Romaneasca si

Moldova.

Entitatea cu o istorie mai diferita a fost Transilvania. Aceasta, in sec XI este

inglobata regatului maghiar Acesta se prabuseste in 1546, si Transilvania devine un

Principat autonom, sub suzeranitate turceasca La sfirsitul secolului 17, in urma unui

proces lent de citeva decenii, Tranilvania va fi inglobata ca provincie –cu un anume grad

de autonomie-in Imperiul Habsburgic (Imparatul de la Viena se intitula Imparat al

Austriei, rege al Ungariei si Boemiei si Principe al Transilvaniei), pentru ca in 1867 sa fie

incorporata Ungariei in cadrul monarhiei austro-ungare. In 1918, Transilvania se uneste

cu Romania, in urma prabusirii Imperiului Austro-Ungar si a deciziei Adunarii Nationale

de la Alba Iulia.

Formate prin unirea unor mici unitati statale, la sfirsitul secolului 13 si inceputul

celui de-al 14-lea, Tara Romaneasca si Moldova vor fi silite sa recunoasca suzeranitatea

Imperiului Otoman (prima la sfirsitul secolului XIV, iar a doua la sfirsitul secolului 15)

Ele ramineau autonome, dar erau incluse in sistemul politico-militar si fiscal otoman. In

esenta, legatura lor cu Poarta se reducea la plata unor dari financiare-din care cel mai

important era tributul-care s-u marit continuu in timpul secolelor. Acest