Istoria românilor 1919-2000

ISTORIA CONTEMPORANĂ A ROMÂNIEI, CURS 1; Marcela Sălăgean

Integrarea noilor provincii unite. Principalele măsuri legislative. Dezbateri de idei

- dunpă unirea din 1918, teritoriul României crescuse, ajungând în urma încorporării noilor provincii la 295.049 km²; populaţie: de la 7,9 milioane în 1915 la 14,7 milioane în 1919 şi la 18.057.028 milioane în 1930 (recensământ)

- din punct de vedere al numărului locuitorilor, România era pe locul 8 în Europa (toată perioada interbelică)

- din totalul populaţiei:

- 71,9% români

- 7,9% maghiari

- 4,4% germani

- 3,2% ruteni şi ucrainieni

- 2,3% ruşi

- 4% evrei, 2% bulgari, 1,5% ţigani, 0,15% turci şi tătari, 0,8% găgăuzi, 0,35% cehi şi slovaci, 0,3% polonezi, 0,8% greci şi sub 0,1% albanezi, armeni etc

- minorităţi etnice se găsesc în toate provinciile ţării cu o pondere mare în Transilvania, Basarabia, Bucovina

- în Transilvania (cel mai ridicat grad de conflicte interetnice), în 1930:

- 57,8% români

- 24,4% maghiari

- 9,8% germani

- după 1918, conform statisticilor române dar şi străine, un număr important de români trăiau în afara ţării, aprox 1.000.000 persoane (care şi-au declarat naţionalitatea) aflaţi pe teritoriul URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Albania, Cehoslovacia, SUA, Canada, Australia, America Latină (foarte puţini)

- indicele demografic (pe ansamblul ţării) a cunoscut în toată perioada interbelică e evoluţie pozitivă şi un spor natural de 35% locuitori; România era pe primul loc în Europa (dar la fel şi pentru mortalitatea infantilă)

- în perioada interbelică, România a cunoscut un spor demografic de 4,4 milioane locuitori, ajungând în 1939 la aproximativ 20 milioane locuitori (19.933.802 locuitori)

Măsuri legislative

- una dintre cele mai importante probleme cu care s-au confruntat autorităţile române de-a lungul întregii perioade interbelice a fost cea legată de uniformizarea instituţional legislativă şi de integrare a noilor provincii unite

- întrebarea era dacă să se menţină, pentru o perioadă, legislaţia existentă până în momentul unirii în Regat sau să se aleagă o anume legislaţie dintr-o provincie, care să fie extinsă apoi pretutindeni sau să se creeze legi noi în formă şi conţinut

- pentru o scurtă perioadă, în teritoriile unite au continuat să existe instituţii cu atribuţii regionale

- Marele Sfat Naţional din Transilvania

- Consiliul Naţional în Bucovina

- Sfatul Ţării în Basarabia

- în acest timp a funcţionat Consiliul Dirigent în Transilvania, Consiliul Secretarilor de Stat în Bucovina şi Consiliul Directorilor în Basarabia

- toate aceste instituţii au rolul de a asigura buna desfăşurare a administraţiei în fiecare provincie şi se găsesc în legătură cu Bucureştiul

- unele intră în conflict cu acesta, în altele se preiau măsurile venite dinspre acesta

- prin decretele lege din 9 aprilie, 11/24 decembrie şi 18/31 decembrie 1918 cu privire la organizarea Basarabiei, Transilvaniei şi Bucovinei s-au menţinut în vigoare legile aflate în Basarabia şi Bucovina

- în Transilvania, această situaţie s-a realizat prin Decretul 1 al Consiliului Dirigent din 24 ianuarie 1919 (dată aleasă nu întâmplător)

- conform acestor decrete se menţin în vigoare legile ruseşti din Basarabia, cele austriece în Bucovina, iar în Transilvania s-a menţinut Dreptul maghiar şi Codul civil austriac

- tot prin aceleaşi acte, politica externă, financiară, armata, mijloacele de comunicaţie şi vama noilor provincii au trecut sub autoritatea guvernului de la Bucureşti

- între decembrie 1918-aprilie 1920, procesul de unificare legislativ-instituţională a înregistrat 2 puncte de pornire

- de la nivelul guvernului spre noile provincii unite prin extinderea unor dispoziţii din Vechiul Regat spre teritoriile unite

- instituţiile regionale au adoptat propriile măsuri

- în primul rând s-a avut în vedere înlăturarea unor legi/părţi din legile locale care contraveneau noilor realităţi de după 1918

- situaţia nu a fost identică în cele 3 provincii

- de exemplu, în Basarabia s-au introdus prin extindere (preluare automată) codurile comercial, penal şi de procedură penală românească încă de la sfârşitul lui 1918

- în Transilvania, până la 10 aprilie 1920 în conformitate cu hotărârile de la Alba Iulia, a funcţional Consiliul Dirigent; decretele acestuia s-au adăugat vechii legislaţii menţinute încă în vigoare (Transilvania – cea mai reticentă)

- instituţiile provizorii regionale şi-au încetat activitatea în aprilie 1920, odată cu înfiinţarea Comisiei Centrale pentru Unificare şi Descărcare, constituită pe lângă preşedinţia Consiliului de Miniştri

- reformele promulgate de guvernele de la Bucureşti după 1918 au fost extinse automat pe întreg teritoriul României, dar în acelaşi timp a trebuit să se ţină con şi de realităţile locale (mai ales pentru Transilvania)

- reforma electorală decretată la 29 noiembrie 1918 în Vechiul Regat şi Basarabia a fost pusă în aplicare în Bucovina şi Transilvania abia în august 1919

- ea a avut aceste baze: introducerea votului universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru fiecare bărbat care a împlinit 21 de ani

- totuşi, diferenţe s-au menţinut în fiecare provincie în ceea ce priveşte procesul electoral şi înregistrarea voturilor

- o particularitate a electoratului din Transilvania: dacă într-o anumită circumscripţie se prezintă la vot un singur candidat preşedintele Biroului Electoral îl declara ales prin aclamaţii, fără a se mai trece la vot; altă particularitate: mobilizarea la vot; în plus, în Transilvania se mai păstrează o vreme şi neobligativitatea participării la vot

- până în 1926, judeţele din Ardeal au fost conduse de către Ministrul de Interne prin reprezentanţii acestuia în teritoriu: prefecţii judeţelor

- executarea hotărârilor instanţelor judeţene revenea subprefectului conform legii administrative maghiare rămasă încă în vigoare

- reforma agrară a făcut obiectul unor serii de legi şi decrete speciale

- Basarabia: 20 martie 1920

- Vechiul Regat: 17 iulie 1921

- Transilvania: 20 iulie 1921

avea caracter universal

- calendarul gregorian din Transilvania şi Bucovina a fost adoptat pe întreg teritoriul ţării în aprilie 1919

Principalele legi din perioada interbelică

- 10 decembrie 1918 – se publică Decretul Lege privind votul universal

- diferenţe de dată publicare, adoptare, punere în aplicare a legilor

- 15 decembrie 1918 – s-a emis Decretul Lege pentru exproprierea marilor proprietăţi; un nou decret se dă la 27 decembrie – fixează condiţiile de expropriere; DAR legea propriu zisă se votează abia în 1921

- în ianuarie 1919 are loc ştampilarea de către BNR a tuturor bacnotelor care circulă în paralel cu leul

- unificarea monetară şi reforma financiară a fost elaborată abia în 1921 de către N.Titulescu

- prin această lege s-a stabilit şi un sistem unitar de impozitare pe ansamblul întregii Românii Mari, precum şi un minim de venit neimpozabil

- în 29 decembrie 1919 se dă Legea de Ratificare a Unirii Provinciilor

- cel mai important act: Constituţia din 1923

- 1924 – legea Învăţământului Primar (până atunci, fiecare provincie, vechea legislaţie)

- iunie 1925 – Legea pentru Unificarea Teritoriului (până atunci, legile administrativ-teritoriale din fiecare provincie)