Istoria Veche

1. Paleoliticul

1.1. Trăsături specifice şi caracterizare

Paleoliticul reprezintă prima şi cea mai îndelungată perioadă din istoria omenirii. Raportat la scară geologică Paleoliticul cuprinde sfârşitul Terţiarului şi Cuaternarul . Termenul de paleolitic provine din grcescul paleos şi lithos , epoca veche a pietrei – caracterizată prin cioplire, ca metodă de prelucrare a pietrei.

În această îndelungă perioadă, omul a fost obligat să trăiască în condiţii climatice extrem de diferite, comparativ cu cele de astăzi, astfel a cunoscut perioada glaciară – Pleistocen, cea mai mare glaciaţiune – şi post-glaciară – Holocen.

Din punct de vedere antropogenetic, evoluţia omului s-a desfăşurat în cea mai mare parte în perioada glaciară, începând cu glaciaţiunea Biber şi până la stadiul III al glaciaţiunii Würn. Existenţa unei perioade atât de îndelungate în istoria omenirii se explică prin durata procesului de antropogeneză şi implicit a evoluţiei tehnicii, extrem de lentă în condiţiile unui mediu extrem de ostil. Practic, în această perioadă de timp, omul străbate drumul de la hominid la homo sapience. În funcţie de caracterul evoluţiei, paleoliticul de pe teritoriul României poate fi împărţit în 5 mari perioade: 1. protopaleolitic; 2. paleolitic inferior; 3. paleolitic mijlociu; 4. paleolitic superior şi 5. epipaleolitic. Pe tot acest parcurs omul a fost dependent total de resursele mediului înconjurător, mulţumindu-se să exploateze flora şi fauna sălbatică. Aşadar, pentru paleolitic vorbim de o economie prădalnică – omul era vânător şi culegător, nu era producător de hrană.

Pe măsură ce procesul de antropogeneză avansează, se constată o diversificare a repertoriului de unelte, lucru ce presupune o specializare din ce în ce mai avansată a fiecărui tip de unealtă, ceea ce permite o exploatare mai eficientă a resurselor. Evident, acest lucru va duce în ultimă instanţă la accelerarea dezvoltării istorice a comunităţilor umane. Aşa se explică durata din ce n ce mai scurtă a perioadelor istorice pe măsura finalului Paleoliticului.

Apariţia primelor forme de homizi pe teritoriul României se plasează probabil încă în perioada Villafranchiană caracterizată prin mişcări orogenetice din care rezultă înălţarea Munţilor Carpaţi cu aproximativ 1000 m, şi retragerea mării şi lacului ce ocupau atunci teritoriul actualei Oltenia, Muntenia, Moldova, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Panonică. Fenomenele glaciare din munţi, precum şi accentuarea pantei de curgere a râurilor a determinat acumulări masive de sedimnet pe fundul râurilor, în care ulterior reţeaua hidrografică şi fenomenele eoliene au sculptat relieful actual.

Prelegerea 4_25.10.2007

1.2. Protopaleoliticul

(cca. 2.000.000/1.800.000 – 700.000 î.Hr.)

Din punct de vedere al glaciaţiunii alpine, Protopaleoliticul coincide cu perioada glaciară şi primele două perioade Biber şi Donau. În cadrul protopaleoliticului se disting două mari perioade: una mai veche, ipotetică sau cu mărturii discutabile şi una mai nouă, cu dovezi mai sigure în care apar unelte lucrate intenţionat de om, încadrate în Cultura de prund.

The oldest objects in the British Museum are stone chopping tools from Olduvai Gorge, Tanzania. They are among the oldest known artefacts in the world, all of which come from Africa and remind us that human life, technology and art began on that continent.

Prima perioadă este ilustrată de descoperirile de la Bugiuleşti, comuna Olteiu pe valea Olteţu. Aici, la Bugiuleşti, a fost descoperit un grup fosilier în care erau prezente oase provend de la specii de animale specifice faunei villafranchiene în asociere cu numeroase pietre care în mod normal nu ar fi putut ajunge acolo pe cale naturală. Oasele nu erau în conexiune anatomică, multe erau sparte intenţionat pentru extragerea măduvei.

Chopper- Olduvai Gorge, Tanzania, Africa.

C.S. Nicolăiescu-Plopşor, autorul descoperiri, susţine că aceste oase erau rezultatul activităţii intenţionate a unor hominizi timpurii. El mai susţinea că ne aflăm în faţa unei tabere de vânători primitivi care hhăituiau animalele din delta pe care Olteţul o făcea la vărsarea în Lacul Getic. Noile cercetări, efectuate de Dardu Nicolăiescu-Plopşor, fiul lui C.S. Nicolăiescu-Plopşor, au furnizat şi două fragmente osoase de hominid pe care autorul descoperirii le-a atribuit speciei australopithecus. Descoperirile de aici au analogii la Olduvai şi la Sinzelles în Franţa. Aceste descoperiri au fost datate prin metoda potasiu-argon la aproximativ 1,8 – 2 milioane de ani î.Hr..