Explaining Relative Peace - Major Power Order, 1816-1976 Jeffery J. Schahczenski

Articolul Explaining relative peace.Major power order, 1816-1976,a fost publicat in august 1991 in lucrarea “Journal of peace research vol.28 no.3” incearca sa explice de ce definirea pacii ca absenta a razboiului a avut rezultate limitate in intelegerea conditiilor sistematice si diadice care au dus la schimbari in sistemul international.

Din punct de vedere structural articolul are sapte parti avand ca idei centrale explicarea unor teorii ale unor oamenii importanti,plus o serie de tabele de calcule care sa stabileasca pe baza unor variabile care perioade istorice sunt mai pasnice.

In prima parte – introducerea – sunt prezentate cateva defintiii ale razboiului si pacii. Razboiul este definit ca fiind rezultatul unei decizii rationale a unui stat de a recurge la forta cu scopul asigurarii unor obiective specifice. Razboiul este necesar pentru mentinerea unei balante de-a lungul timpului in timp ce pacea poate fi mentinuta in sistmul international cand o singura natiune este dominanta. Definirea pacii si a razboiului este facuta cu ajutorul teoriilor lui Wallenasteen si Vasquez care vad pacea ca un rezultat al unor eforturi pentru crearea unui sistem international de decizii politice. Wallensteen incearca sa stabileasca o periodizare a relatilor dintre marile puteri din 1816 avand la baza politici de orientare.Referitor la politice Wallensteen vorbeste de politici universaliste definite ca – eforturi intre marile puteri sa organizeze relatii intre ele pentru a obtine comportamente acceptabile – si politici particulariste – definite ca politici care sublineaza interesul unei anumite puteri chiar cu pretul unei destabilizari in sistemele de organizatii. Exista astfel 4 perioade de universalism si 4 de particularism,fiecare din ele fiind structurate astfel :

- perioade de universalism :

1816-1848 – conceptul de Europa

1871-1895 – ordinea lui Bismarck

1919-1931 – Liga Natiunilor

1963-1976 – perioada de pace,detensionare

- perioade de particularism

1849-1870 – conceptul de Europa

1896-1918 – ordinea lui Bismarck

1933-1944 – Liga Natiunilor

1945-1962 – Razboiul rece

In a doua parte autorul enunta scopul studiului propunand o serie de teorii ce vor fi dezbatute.Autorul isi propune sa analizeze periodizarea facuta de Walensteen si sa stabileasca care dintre cele doua sunt mai pasnice iar in a doua parte sa exploreze decizia statelor importante ca rol in stabilirea pacii.

In partea a treiea autorul incepe prin a prezenta o serie de crercetari anerioare cum ar fi acea a lui Morghentau(1966) si a lui Singer(1972) totul culminand prin prezentarea efectiva a celor mai recente lucrari care discuta cauzele razboiului.Astefel se contureaza doua idei de baza care urmeaza sa fie argumentate.Prima ar fi o explicatie a razboiului prin cauzele sale nationale sau diadice si a doua tot o explicatie a razboiului prin cauze sistematice.Pentru lamurirea acestor idei sunt ilustrate argumentele urmatorilor cercetatori: Domke, Bueno de Mesquita si Lalman si Midlarsky.

Domke ofera doua definitii razboiului: - defineste razboiul ca un act de vointa a guvernului.Primul pas spre o asemenea decizie este gasirea unei dispute preexistente.In acel moment institutia guvernului trebuie sa calculeze sansele victoriei.- defineste razboiul ca rezultat al unor presiuni sau constrangeri. Sursa disputelor in aceasta situatie este interactiunea dintre societati iar pretextul este da de conflictele de pe parcursul anilor. In aceasta situatie guvernele nu prea au variante de alegere si nu prea pot calcula sansele succesului. Vorbind despre razboiu Domke ofera trei constrangeri ce se pot aplica in momentul de decizie privind razboiul:

- gradul politicii de deschidere si de competitie

- importanta comertului international in economia nationala

- nivelul de participare a guvernelor in organizatii internationale

Autorul articolului critica teoria lui Domke sustinand ca unele state nu pot alege razboiul, chiar daca pare solutia rationala pentru ca intervin consideratii privind politica interna.Mai este criticat si faptul ca discutia privind razboiul este facuta doar la nivel diadic.