Istoria Europei Contemporane

1. ConsecinŃele primului război mondial si noua ordine internaŃională.

Obiectivele capitolului

- Evocarea obiectivelor urmărite de marile puteri angajate în primul război mondial.

- De a urmări modul în care un „conflict” regional s-a transformat într-un război mondial si

război total

- De a reliefa impactul războiului asupra organizării ordinii politice mondiale postbelice

Până în anul 1914 nu au existat nici un fel de războaie mondiale, iar continentul european,

începând cu anul 1871, a cunoscut o perioadă de „pace relativă”. Echilibrul politic era menŃinut de

cei sase jucători principali din partida internaŃională din Europa, cunoscuŃi sub numele de „Mari

Puteri” (Anglia, FranŃa, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia – din 1871 Germania mare, si după unificare

Italia) la care se mai adaugau SUA si Japonia. Războaiele în care au fost implicate Marile Puteri dea

lungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte si cu o participare redusă - erau implicate două

sau trei state - cum a fost în cazul Războiului Crimeii (1853-1856).

În vara anului 1914, „undeva în Balcani”, un conflict dintre Serbia si Austro-Ungaria va

genera un adevărat lanŃ al confruntărilor si declaraŃiilor de război. El va căpăta dimensiuni

apocaliptice, în urma escaladării iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambiŃiilor si provocărilor

nemăsurate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurând un secol de „violenŃă” la

scară planetară. În viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea proporŃii - soldat cu 9 milioane

de morŃi pe câmpurile de luptă si un bilanŃ al costurilor militare de 961 miliarde franci aur - „a fost

generat, în principiu, de un ardent naŃionalism si de influenŃa celor două sisteme potrivnice de

alianŃe”.

Războiul a început la 28 iulie 1914, având drept pretext asasinarea arhiducelui Franz

Ferdinand, săvârsit la Sarajevo la 28 iunie. „Conflictul” dintre Austro-Ungaria si Serbia a

generalizat iar marile puteri europene au intrat, rând pe rând, în război. La 1 august Germania a

declarat război Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august FranŃei, iar la 4 august a

declarat război Belgiei. Într-un interval de două săptămâni războiul a primit o dimensiune

europeană. În august 1916, România a aderat la tabăra Antantei pentru eliberarea Transilvaniei de

sub stăpânirea Austro-Ungariei. În sprijinul Angliei si FranŃei în anul 1917 vin Statele Unite ale

Americii si Grecia. Angajarea treptată în conflict a unor state din afara continentului european,

animate de aceleasi proiecte imperialiste si colonialiste sau de sentimente naŃionale a transformat

războiul într-un război mondial.

Nici una dintre marile puteri implicate nu bănuiau urmările gestului lor. Germania si Rusia

Ńarilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria unei evoluŃii economice

promiŃătoare si le va expune unor pericole de moarte. Nici FranŃa si Marea Britanie nu intuiau că

lupta lor împotriva ascensiunii germane pe continent va duce la „începutul sfârsitului” primatului

europenilor si „avanpremiera” hegemoniei SUA.

Ignorând aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate în război urmărea realizarea

unui anumit scop. Austro-Ungaria si-a direcŃionat expansiunea politică si militară în Balcani, spre

DalmaŃia, Albania, Bosnia-HerŃegovina. Reichul german, urmărea crearea unei Mitteleurope prin

înglobarea unor teritorii din Europa si Asia si crearea unui imperiu colonial, desfiinŃarea FranŃei ca

mare putere.

Celor două mari puteri - Austro-Ungaria si Germania lui Wilhelm al II-lea le-a revenit

răspunderea directă si imediată pentru declansarea primului război mondial.

Obiectivele si planurile celor două mari puteri le situau automat pe poziŃii adverse faŃă de

Italia, Serbia si mai ales faŃă de Rusia Ńaristă, „protectoarea” slavilor din regiune, prima „putere

ortodoxă” a lumii si a continentului si principala competitoare, alături de FranŃa si Marea Britanie,

în lupta pentru stăpânirea strâmtorilor Bosfor si Dardanele.

Primul război mondial a implicat toate marile puteri si toate Ńările europene, cu excepŃia

Spaniei, Olandei, a celor trei Ńări scandinave si a ElveŃiei. S-au confruntat două coaliŃii politicomilitare

- Antanta si Tripla AlianŃă; treptat, în orbita războiului au fost cuprinse 28 de state cu o

populaŃie de 1,5 mlrd. de locuitori. ForŃa militară angajată a fost impresionantă. Principalele state

beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldaŃi la care se adaugă si tehnica

militară cu o mare capacitate de a acŃiona si de distrugere. Utilizarea avionului si submarinului a

oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat si pe apă, fiind sterse deosebirile dintre front si spatele

frontului. Tancul si armele chimice au transformat războiul de transee într-unul de uzură.

Intrarea în război a Statelor Unite de partea AliaŃilor, în 1917, a permis acestora să îl câstige

în anul 1918. Prăbusirea puterilor centrale s-a produs în toamna anului 1918: Bulgaria a semnat

armistiŃiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiembrie iar Germania

cedează după abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea, armistiŃiul fiind semnat la Rethondes, lângă

Compiegne, la 11 noiembrie 1918.

În viziunea istoricului Camil