Istoria Relatiilor Internationale in Secolele XVIII-XIX

Imagine preview
(6/10 din 7 voturi)

Acest curs prezinta Istoria Relatiilor Internationale in Secolele XVIII-XIX.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 72 de pagini .

Profesor: Nicolae Bocsan-Rectorul UBB Cluj

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Istorie Universala

Extras din document

Relatii internationale în secolele XVIII – XIX

CURS 1 – Bocsan

- în secolul XIX a functionat conceptul de “putere”/forta; o putere are nevoie de atu-uri:

- putere economica

- putere militara/armata moderna

- putere în sensul de crestere demografica – populatie mare

- decizionala; cine ia decizia – eg: GB (Parlament, opinie publica), Germania (cancelarul Bismarck)

- mentalitatea, psihologia colectiva – ex: mentalitatea germana colectiva se subordoneaza statului; Rusia – apararea crestinilor în Europa

- Europa secolului XIX: 7 Puteri – concertul european; asigurau o relativa unitare; Mari Puteri, pentru ca aveau atributele puterii

- formarea concerului european

- cam la fel ca si UE astazi – asigurau o anumita unitate

- sec XVIII, cu Iluminismul, se descopera estul si centrul Europei; se schimba, se redefineste ca Marea Europa (nu mai e pericolul otoman si are ceva probleme în mentinerea coerentei/echilibrului)

- leit-motivul politicii internationale în secolele XVIII-XIX a fost: mentinerea echilibrului politic

- ideea de concert european

- 7 puteri ce functioneaza ca un organism unitar ce intervenea în problemele Europei pentru a mentine echilibrul puterilor si o relativa unitate a continentului; de aici ideea de unitate a Europei

- teoria lui Otetea: IO s-ar fi salvat pâna în 1945 datorita divergentei dintre Marile Puteri (Rusia, IH, Franta, GB, mai ales dupa 1900) – fiecare vroia cât mai mult din IO

- sec XIX: teoria echilibrului european, impusa de Iluminism, ce compara Europa cu o “tabla de sah” DAR apar câteva fenomene ce afecteaza aceste raporturi

1. afirmarea nationalismelor moderne – efecte economice în raporturile dintre state: protectionismul

- se manifesta si în planul expansiunii externe: disputa pentru colonii – piete si materii prime

- de la politica liber-schimbista, pe la 1880 se trece la o politica protectionista

2. rolul opiniei publice si al democratiilor parlamentare în politica externa – ex: în GB

3. Europa este concurata de marfurile americane si australiene (mai ales produse agricole, animaliere – preturi foarte redus), mai ales dupa aparitia vaselor frigorifice

- modernizarea nu doar institutional ci si ideatic devine rolul si misiunea Marilor Puteri

- sec XIX: romantism, revolutii democratice si nationale, revolutiile balcanice

- noile natiuni si state urmeaza calea modernizarii (chiar daca întârziat) prin imitarea Marilor Puteri; eg: Serbia, Principatele Române

- apare o noua problema: “concertul” vs micile puteri – nu au destula forta, dar deranjeaza uneori

- Problema Orientala se complica datorita natiunilor din Balcani ce au propriul punct de vedere, ce e adesea diferit de punctul de vedere al Marilor Puteri

Revolutiile balcanice si formarea statelor nationale în Balcani

- spre deosebire de Occident (unde evolutia a fost naturala, crestere organica), în spatiul Europei de SE, mai ales în Balcani, rolul de modernizare l-a avut statul (ordinea cronologica: Serbia, Grecia, România, Bulgaria) – statele au încercat sa se integreze într-o Europa functionala, imitând modelele de organizare ale Occidentului, adaptând acest model la realitatile lor

- “revolutiile balcanice” – termen ce apartine lui Georgevici (sârb, emigrat în SUA) – îsi au radacinile în criza generala (economica, sociala, politico-militara) din secolul XVIII a IO

- Balcanii în secolele XVIII-XIX apartineau IO – ce avea mai mult de 600.000 km patrati si 9 milioane locuitori în Europa

- IO, IH, IT îsi disputau dreptul de control în politica din aceasta zona a Europei

- sultanul, vizirul, muftiul, Divanul (ministrii) conduceau IO

a. împartirea administrativa

- 5 villaeturi în Europa: Rumelia, Bosnia, Silistra, Creta, Ghezair (?), împartite la rândul lor în sandjeak-uri, împartite în agealâcuri si voievodate

- villaeturile erau conduse de beilerbei

b. împartirea în functie de religie – 4 milet-uri: ortodocsi, armeni, gregorieni, romano-catolici si evrei

- numirea sefilor administrativi se facea de la Constantinopol

- multe din aceste zone aveau un statut particular, chiar de autonomie; acest statut particular decurge dintr-o evolutie istorica; oricum toate au de achitat tribut si alte obligatii fata de IO

- acest provincii nu au fost pasalâcuri, ci au avut drept de autoguvernare; nu au cunoscut aproape deloc sistemul social feudal si politic otoman

- seful unitatilor administrative din Balcani era ajutat de un soi de Divan si ceva functionari (politie, justitie, impozite)

- în paralel cu organizarea administrativa otomana, orasele, târgurile si unele comune aveau propria organizare în prelungirea unor traditii locale

- secolul XVIII si mai ales secolul XIX – pe fondul acestor autonomii se afirma noi categorii sociale (ayanii): elita locala ce domina economic, social si chiar militar va juca un rol important în Balcani; ei se vor ralia lui Napoleon si se vor ridica împotriva Constantinopolului (eg: ciobargii ? din Bulgaria)

Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria Relatiilor Internationale in Secolele XVIII-XIX.doc