Istoria si Evolutia Uniunii Europene

Imagine preview
(8/10 din 9 voturi)

Acest curs prezinta Istoria si Evolutia Uniunii Europene.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 132 de pagini .

Profesor: Ghiorghi Prisacaru

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Istorie Universala

Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE ÎN CURS . 5
De ce un Curs despre istoria şi evoluţia Uniunii Europene ? . 5
SCOPUL CURSULUI.6
OBIECTIVELE PRINCIPALE.6
Capitolul I - NOŢIUNI INTRODUCTIVE. 7
2. Principalele instituţii europene, create după cel de-al doilea război mondial. . 7
3. Clarificarea unor expresii şi noţiuni .Error! Bookmark not defined.
Capitolul II - CE ESTE UNIUNEA EUROPEANĂ ?. 13
1. Scurtă privire asupra Europei.13
2. Ce este Uniunea Europeană?.16
3. Despre integrarea europeană.18
4. Adâncirea integrării şi extinderea Uniunii.19
5. Procesul politico-juridic în Uniunea Europeană.20
6. Uniunea Europeană: putere mondială sau “gigant provincial”?.21
7. Anul 2005 – an de criză pentru Uniunea Europeană.22
Capitolul III - PRINCIPALELE ETAPE ALE CONSTRUCŢIEI EUROPENE: DE LA TRATATUL
SEMNAT LA ROMA, LA CONVENŢIA PRIVIND VIITORUL EUROPEI . 24
1. Deschiderea „şantierului european” . 24
2. Primele organizaţii (vest) europene. 25
3. Naşterea Comunităţii Europene: Planul Schumann (1950). 26
4. Tratatul de la Roma (1957): relansarea economică. 26
5. Tratatul de la Maastricht (1992). Naşterea Uniunii Europene. 28
6. Tratatul de la Amsterdam (1997) . 30
7. Tratatul de la Nisa (2001). Importanţa sa pentru reforma Uniunii din perspectiva lărgirii spre Europa
Centrală şi de Est. 30
8. Convenţia asupra viitorului Europei. 32
Capitolul IV- DE LA EUROPA „CELOR 6” LA EUROPA „CELOR 27”. 37
1. Uniunea Europeană de la 6, la 27 membri.37
2. Schimbările social-politice din Europa Centrală şi de Est – premisă pentru a cincea lărgire a U.E cu 12
membri. Europa „Celor 27”.38
3. Rezolvarea unei dileme : aprofundarea integrării ţărilor membre sau o nouă lărgire a Uniunii ?.38
4. Criteriile de aderare şi proceduri.39
5. Principiul „regatei” în evaluarea pregătirii candidaţilor.40
6. De ce a fost interesată UE să se lărgească din nou ?.40
7. Avantajele aderării pentru ţările candidate.41
8. Costurile lărgirii Uniunii Europene.41
9. Ce va însemna reuşita actualei extinderi a Uniunii Europene ?.42
10. Perspectiva unor noi lărgiri ale Uniunii Europene.43
Capitolul V - ROMANIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ .47
Partea I-a
1. Aderarea la Uniunea Europeană – obiectiv strategic al României după Revoluţia din Decembrie 1989.47
2. Acordul European de Asociere a României la CEE (1 febr. 1993).49
3. Demersuri ulterioare pentru apropierea şi pregătirea aderării la Uniunea Europeană.51
4. Prima Strategie de la Snagov (1995).52
5. Cererea oficială de aderare a României la Uniunea Europeană (22 iunie 1995).53
6. A doua Strategie de la Snagov (2000).54
7. Nevoia de explicitare a opţiunii pentru aderare la Uniunea Europeană.54
Partea II – a………………………………………………………………………………………………….55
1. Constituirea mecanismului intern de pregătire a aderării.55
2. Provocările extinderii Uniunii Europene. Avantajele şi costurile integrării pentru România.56
3. Rapoartele anuale ale Comisiei (1998 – 2004)………………………………………………………….58
4. Documente programatice în sprijinul pregătirii pentru aderare.60
5. Declanşarea negocierilor de aderare a României (15 februarie 2000(.60
6. Documentele de negociere,…………………………………………………………………………….62
Partea a III – a…………………………………………………………………………………………….63
Desfăşurarea negocierilor (15 februarie 2000 – 14 decembrie 2004. 63
2. Încheierea negocierilor şi semnarea Tratatului (25 aprilie 2005 .64.
3. Textul Tratatului de aderare. .65
4. Despre clauza de salvgardare. .67
5. Monitorizarea României.69
Capitolul VI - INSTITUŢIILE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE.73
I. Cadrul instituţional al Uniunii Europene.73
II. Instituţiile Uniunii Europene.74
1. Consiliul European.74
2. Consiliul de Miniştri.74
3. Parlamentul European.77
4. Comisia Europeană.82
5. Curtea de Justiţie.84
6. Curtea de Conturi.84
III. Organismele centralizate ale Uniunii Europene.84
1. Comitetul Regiunilor.85
2. Comitetul Economic şi Social.85
3. Banca Europeană de Investiţii.85
4. Banca Centrală Europeană.86
Capitolul VII - PIAŢA INTERNĂ (UNICĂ) A UNIUNII EUROPENE. 88
1. Noţiuni diferite, cu acelaşi conţinut . 88
2. Insuficienţele Pieţei Comune şi Actul Unic European (1986) . 88
3. Cartea Albă: „Le cout de la non-Europe” . 89
4. Rolul lui Jacques Delors în crearea Pieţei Interne. 89
5. Ce este Piaţa Internă a Uniunii Europene ?. 89
6. În ce constau cele 4 libertăţi de circulaţie, care definesc Piaţa Internă ?. 90
7. Achiziţiile publice şi Piaţa Internă . 91
8. Semnificaţia creării Pieţei Interne . 92
9. Piaţa Internă şi ţările candidate la aderare. 93

Extras din document

-INTRODUCERE ÎN CURS

De ce un Curs despre istoria şi evoluţia Uniunii Europene ?

Unii dintre dumneavoastră s-ar putea întreba: de ce un Curs despre istoria şi evoluţia Uniunii Europene

Răspunsul este simplu: pentru că nimeni nu poate face azi abstracţie de o problemă fundamentală de

care depinde viitorul paşnic şi prosper al naţiunii noastre şi anume integrarea în Uniunea Europeană. De la

Revoluţia din Decembrie 1989 încoace, aceasta reprezintă , alături de aderarea la NATO, unul din obiectivele

cele mai importante ale politicii externe româneşti. Dumneavoastră, generaţia de pe băncile Universităţii, veţi

ajunge cu siguranţă să trăiţi şi să lucraţi într-o Românie integrată în Uniunea Europeană. Pentru aceasta este însă

nevoie să cunoaşteţi ce este şi cum a luat fiinţă, cum lucrează, ce politici promovează, care sunt avantajele şi

costurile aderării României la Uniune.

Studenţi fiind, cu preocupări intelectuale, aţi învăţat că lumea de azi este o lume a interdependenţelor.

Nici o ţară nu mai poate trăi izolat, în mod autarhic. Fenomenul globalizării, forţa economică şi politică

extraordinară a companiilor transnaţionale ne arată că interdependenţa a luat locul independenţei absolute, care

practic nu mai există nicăieri. Această interdependenţă în plan economic generează interdependenţă în plan

politic. Ţările lumii se sprijină unele pe altele, cooperează între ele, dar se şi concurează. Structurile economice

mondiale şi regionale sunt un rezultat nemijlocit al interdependenţei. Nici Uniunea Europeană nu face excepţie

de la această evoluţie. Ţările membre ale Uniunii au renunţat de bună voie la unele atribute ale suveranităţii lor

naţionale pentru a nu constitui o piedică în faţa trendului general, dar mai ales pentru a face faţă consecinţelor

globalizării.

SCOPUL CURSULUI

Parcurgerea cursului de faţă vă va îngădui să vă familiarizaţi cu câteva probleme fundamentale care

preocupă, în egală măsură, toate popoarele continentului, ca şi comunitatea internaţională în ansamblul său.

Între acestea, am în vedere mai ales următoarele:

- Care este contextul internaţional în care trăim şi cum a evoluat lumea în ultimii 50 de ani ?

- Cum s-a ajuns la crearea Uniunii Europene şi ce loc ocupă această structură în lumea de azi ?

- Ce raport există între globalizare şi Uniune ?

- Care au fost etapele principale ale construcţiei europene şi care sunt perspectivele Uniunii odată cu

adoptarea unui viitor Tratat Constituţional ?

- Ce semnificaţie are lărgirea/extinderea Uniunii Europene? Care sunt costurile şi avantajele acestui

proces?

- Unde se situează România în procesul de aderare la Uniune?

Cursul reflectă evoluţia însăşi a Uniunii Europene, care se află într-o dinamică rapidă. Lucruri valabile

azi îşi pierd actualitatea mâine. De aceea, apare absolut necesară reactualizarea periodică a unor capitole.

Evident, pe parcursul prezentării orale în faţa studenţilor, Cursul va fi adaptat operativ la ultimele evoluţii

intervenite în funcţionarea instituţiilor şi în politicile promovate de Uniune.

OBIECTIVELE PRINCIPALE

Cursul de Istoria şi evoluţia Uniunii Europene are drept scop înţelegerea unor noţiuni fundamentale

legate de Uniune, respectiv caracteristicile lumii în care trăim, formarea Comunităţii Europene, politicile

europene( Politica Regională, Politica Agricolă, Infrastructura, Piaţa Internă, Uniunea Economică şi Monetară),

instituţiile Uniunii, politica Externă şi de Securitate Comunăşi relaţiile României cu Uniunea Europeană.

CAPITOLUL I- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Conţinutul capitolului

Capitolul I prezintă o introducere în cursul de Istoria şi evoluţia Uniunii Europene. Sunt menţionate cel mai

importante instituţii după cel de al doilea război mondial, o serie de expresii şi noţiuni, sensul şi conţinutul unor

expresii şi principalele izvoare ale cursului.

PRINCIPALELE STRUCTURI EUROPENE, CREATE DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI

MONDIAL

Anul 1947 – odată cu lovitura de stat comunistă de la Praga şi blocada Berlinului instituită de sovietici,

lansarea de către americani a „politicii de îndiguire a comunismului” (containement policy) şi a Planului

Marshall de refacere a Europei post-belice – marchează începutul aşa-numitului „război rece” între lumea

occidentală, dominată de SUA şi cea răsăriteană, dominată de URSS.

Fiecare din aceste lumi reprezenta un bloc cu o ideologie proprie (capitalism sau comunism), iar logica

de bloc – în plan economic, politic şi al securităţii - a marcat viaţa continentului european şi a întregii lumi până

la prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est la sfârşitul anilor ’80.

Ca expresie a acestei politici, fiecare bloc şi-a creat propriile organisme economice, politice şi de

securitate, diametral opuse. Abia după prăbuşirea acestor regimuri şi autodestrămarea Uniunii Sovietice, a fost

posibilă dizolvarea structurilor din Europa Răsăriteană şi crearea unor organisme pan-europene, ca expresie a

opţiunii spre unitate a popoarelor continentului.

Care au fost cele mai importante structuri ?

A. În Europa Occidentală.

a) În domeniul economiei şi comerţului au luat fiinţă:

• Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), a fost creată la 16 aprilie 1948 în

scopul gestionării “Planului Marshall”, prezentat de secretarul de stat american încă în iunie 1947.

“Planul Marshall” pornea de la aprecierea că europenii aveau nevoie imediat de un ajutor dinafară şi că

se cuvenea ca Statele Unite să acorde acest ajutor gratuit. Dar, ajutorul urma să nu constea în bunuri de consum

sau articole de lux, ci în echipamente industriale şi capital pentru refacerea şi modernizarea economiei ţărilor

europene. “Planul Marshall” s-a concretizat în “Legea privind Reconstrucţia Europei”, adoptată de Congresul

american, la începutul anului 1948 şi care prevedea un fond de 4 milioane dolari, ca ajutor.

În scopul gestionării acestui ajutor s-a creat Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană,

formată din 17 state vest-europene, cu sediul la Paris. Spania a fost provizoriu exclusă din cauza regimnului

franchist, iar ţările est-europene aflate sub dominaţia sovietică au refuzat ajutorul oferit. Uniunea Sovietică a

văzut în “Planul Marshall” o încercare a americanilor de a crea un bloc antisovietic, fapt care a determinat-o să

exercite presiuni asupra ţărilor din Europa Răsăriteană să-l refuze.

OCEE a fost o strucutură inter-guvernamentală cu două misiuni importante:

a) Să organizeze distribuirea ajutorului american destinat ţărilor membre în vederea reconstrucţiei

şi revigorării economiilor vest-europene;

b) Să coordoneze politicile economice ale statelor membre şi să adopte măsuri în vederea

reducerii tarifelor vamale şi liberalizării schimburilor comerciale, precum şi a garantării

stabilităţii financiare prin stabilizarea monedelor şi echilibrarea finanţelor.

Deşi trebuia să-şi înceteze activitatea în 1952, odată cu încheierea funcţionării Planului Marshall, OCEE

a funcţionat până în 1960, când a cedat locul unui alt organism.

• Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

OCDE a depăşit cadrul strict european al OCEE întrucât reuneşte ţări industrializate cu economie de

piaţă din Europa, America de Nord şi Asia-Pacific. Obiectivul OCDE îl reprezintă expansiunea continuă şi

sănătoasă a economiei statelor membre, creşterea nivelului de trai şi dezvoltarea comerţului internaţional prin

formularea de reglementări comune. De asemenea, OCDE asigură coordonarea asistenţei economice a ţărilor

membre către ţările în curs de dezvoltare. La începutul anilor ’90 OCDE a sprijinit tranziţia ţărilor din Europa

Centrală şi de Est către economia de piaţă. Sediul OCDE se află la Paris

Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria si Evolutia Uniunii Europene.pdf

Alte informatii

Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Specializarea: Economia comertului, turismului si serviciilor Anul de studiu: I