Istorie veche universală

Epoca romană în Dacia - trăsături distincte şi consecinţe f importante; prin consecinţe, epoca romană=un vârf al istoriei acestor teritorii.

! Istoria teritoriilor nord-dunărene face parte integrantă din istoria universală; Dacia şi Dobrogea fac parte dintr-un imperiu - prezintă interes pentru cercetătorii internaţionali.

Teritoriile intră în LUMEA CLASICĂ; *frânturi* apăruseră de la coloniile greceşti (lumea clasică coexista cu preistoria - restul Rom); de prin sec II î.e.n. - unitate culturală (în trăsăturile esenţiale ) în cercul mediteranean; 2 facies-uri:

Orientul - grecizat VS Occidentul - latin

În sec XX - viziuni diferite asupra epocii romane în Dacia; s-a pus în balanţă epoca romană vs ep dacică anterioară; ce e mai important pt noi- Pt români; s-a ţinut cont de opţiunile politice:

1. anii 30 - (idei de dreapta) - s-a accentuat tracismul şi dacismul (eg: Blaga, Vulcănescu)

2. II WW şi după - nu aşa mare accent pe autohtonism; se pune accentul pe slavi; căutându-se aşezări slave s-au desc castre romane

3. Anii 60, 70 - istoriografia română a avut o poziţie corectă faţă de aceste două componente

4. Sf anilor 70 - reapare tracismul, datorită foştilor cercetători de la Institutul Român de Istorie Comunist - s-au concentrat pe Antichitate în perfect acord cu naţionalismul comunist al lui Ceauşescu; mai ales în 80, credeau că dacă accentuăm autohtonismul şi rezistenţa dacilor la romanizare, dăm un semn URSS că nici românii nu vor pleca capul (Istoria se repetă ); un fenomen similar a avut loc în Africa de NV (Maghreb) - accent pe rezistenţa la romanizare a băştinaşilor; acum - lupta vs imperialism

De ce a fost cucerită Dacia romană?

Nu din motive economice, ci politico-militare. Trebuiau stăvilite atacurile populaţiei de la N Dunării (esp dacii) şi trebuia rezolvată problema pericolului sarmatic - se ia decizia depăşirii graniţelor naturale ale IR (Rin, Dunărea - N; deşertul din Africa - S; Oceanul - V; Eufrat - E), lăsate prin testament de Octavian Augustus. Traian=I care depăşeşte graniţele - trece Dunărea - o nouă provincie: pune capăt atacurilor dacice + rupe unitatea sarmaţilor, despărţindu-i pe roxolani de iazygi.

Depăşind hotarul Dunării, IR - graniţă cu *barbarii* f. lungă, dată de forma provinciei Dacia. Cosecinţe:

- militare - în Dacia, în permanenţă existau f multe trupe; provincie puternic militarizată (din 30 legiuni - 2 în Dacia + trupe auxiliare) ; aprox. 50-60.000 militari

Motivul economic nu e nici el de neglijat, dar e unul secundar; nu ştim cât de mult s-a exploatat aurul anterior romanilor. Cu acest aur, tezaurul regal e posibil să fi fost capturat de romani. În forul lui Traian, totul s-a făcut cu prăzile din Dacia, vândute (ştim din inscripţiile din For).

Finalul Daciei - la fel

- Dacia - a fost părăsită pentru că romanii dpv strategic trebuiau să se replieze pe linia Dunării (Aurelian a fost un mare împărat, care în 2-3 ani a rezolvat problema Galiei, a Palmyrei, dar de Dacia nu mai era nevoie).

Cum s-a constituit Dacia ca provincie?

Teritorii din România - înglobate în perioade diferite în IR (prima a fost Dobrogea). Primii paşi - după pacea din 102. Au intrat în IR şi lipite provinciei Moesia Inferior S Moldovei + Muntenia + E Olteniei + poate colţul SE al Transilvaniei.

- Papirusul Hunt arată că la sfârşitul perioadei de pace existau trupe romane la Piroboridava şi Buridava.

- Dio Cassius - Traian s-a retras după primul război, după ce a lăsat trupe la Sarmi (probabil, Sarmi Regia)

- Unii istorici, cred că după 102, Banat + V Olteniei + S Transilvaniei aparţin provinciei Moesia Superior

- unii zic că pe lângă teritoriile date Moesiei Inferior a existat şi o fază pre-provincială; district militar <> încorporare directă - în frunte cu Longinius (cade în cursa lui Decebal şi se sinucide), şeful trupelor de ocupaţie în zonă

În vara lui 106 e.n., războiul se încheie.

A. Diploma militară romană de la Porolissum - emisă de fapt în 110 e.n.

- 11 august 106, pentru fapte de vitejie în timpul războiului, au fost lăsaţi la vatră soldaţi; înseamnă că războiul se sfârşise. Practic, romanii au cucerit un teritoriu mult mai mare decât provincia. În 106 desfiinţează fortificaţiile până şi din zona Tisei (N), Arad, BH, Sătmar, Moldova, Basarabia, DAR organizarea provinciei se opreşte la Zalău; dacii nu au mai refăcut fortificaţiile

Decimus Terentius Scaurianus, care a emis diploma <> I guvernator al provinciei; e guvernator în 110 e.n.

Iulius Sabinus a fost primul guvernator (106/107), doar dacă nu îl considerăm pe Longinus un prim guvernator.

B. Inscripţie de la Ostia=portul Romei; din 106 e.n.

La Roma - capul lui Decebal şi mâna sa dreaptă a fost expus pe scările închisorii Ghebonia (unde sfârşeau strangulaţi duşmanii Romei).

Probabil că Traian a mai stat câteva lui în Dacia şi a dat o Lex Provinciae; pentru a începe activitatea de întemeiere reală a provinciei.

Într-o anumită măsură, teritoriul cucerit nu le era necunoscut romanilor (existau negustori spioni). Nici pentru daci, romanii nu erau necunoscuţi; unii ştiau latina dar iniţial sunt probleme de comunicare. Pe Columnă - momente în care ambasade ale dacilor trimise la romani - s-au înţeles ei cumva. (Ovidiu - exilat în 8 e.n. la Tomis se plânge totuşi de faptul că nu se poate înţelege decât cu grecii din Tomis; e pierdut în afara hinterland-ului oraşului - "când mă aud recitând latineşte, dacii râd ca proştii").

Balbus=şeful topografilor militari, aduşi de Traian în Dacia. Traian îi dă voie să plece din Dacia după un an - aşadar, a fost înregistrată situaţia: căile naturale de acces, punctele strategice, punctele de interes economic.

Propagandă imperială la Roma - pentru a arăta lumii că merită să îţi încerci norocul în Dacia - pentru a atrage colonişti.

Pentru că Dacia era o provincie de margine, a trecut sub administrarea directă a împăratului. De obicei, provinciile din interior erau administrate de senatori (dar nu e o regulă fixă!), iar pentru celelalte - exista un delegat, legatus Augusti pro praetore="împuternicitul împăratului guvernator al provinciei". Trebuia să fii membru marcant al ordinului senatorial şi să fi avut funcţia de consul pentru a putea fi guvernator în Dacia - provincia era considerată dificil de condus.