Mari puteri contemporane

Marea Britanie – Imperiul Britanic

Suprafaţa: 244 110 km2

Populaţia: 60 270 000 locuitori

În nici un alt stat european tradiţia nu va influenţa atât de mult evoluţia societăţii ca în Marea Britanie;

Izolată de lumea Mediteranei, principala axă de comerţ şi civilizaţie a Antichităţii şi Evului Mediu, Marea Britanie dobândeşte din secolul al XV-lea, când Atlanticul ia locul Mediteranei ca principală zonă economică, prin poziţia sa, un rol central, devenind prima putere maritimă şi comercială a lumii;

După o lungă perioadă contradictorie, marcată de invazii sau de lupte interne, este instaurat absolutismul dinastiei Tudorilor (1485-1603);

Ultima reprezentantă a acestei dinastii, regina Elisabeta I, având o domnie foarte lungă (1557 – 1603), va pune bazele puterii maritime engleze şi, totodată, va marca ascensiunea Angliei;

Tot în timpul său, prin navigatorii Francis Drake (1540 sau 1543-1596) şi Walter Raleigh (1552-1618) se schiţează primii paşi în direcţia constituirii imperiului colonial englez (britanic):

Drake, după ce realizează a doua călătorie în jurul lumii (1577-1580), ia în stăpânire (1579) un teritoriu de pe coasta vestică a Americii de Nord, din actuala zonă a Golfului San Francisco, pe care îl numeşte Nova Albion

Raleigh descoperă, pe cealaltă coastă, estică, Virginia (1584), pe care încearcă, fără succes, s-o colonizeze în anul următor

Drake va fi şi un corsar celebru, care a adus mari servicii Angliei prin jefuirea navelor spaniole, fapt pentru care va fi înnobilat de Elisabeta I

Drumul de la Anglia (130 280 km2) la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (244 110 km2) a cuprins mai multe etape:

inclusă în Regatul Angliei în 1289, Ţara Galilor (Wales) va renunţa la autoguvernare în 1536;

Scoţia, anexată în 1296, se uneşte cu Anglia în 1603, dar aceasta devine efectivă abia în 1707, când este adoptată titulatura de Regatul Unit al Marii Britanii;

în 1801, odată cu alipirea oficială a Irlandei, denumirea devine Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei;

în 1927 (după ce în 1921 cea mai mare parte a Irlandei obţine statutul de dominion sub denumirea de "Statul Liber Irlanda"), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (înglobând din Irlanda doar Ulsterul – partea de nord-est).

în secolul al XVII-lea în lupta pentru hegemonia maritimă cu Olanda, Marea Britanie devine, peste două secole, principala putere maritimă a lumii;

în secolul al XVII-lea, înfiinţează primele colonii pe teritoriul Americii de Nord, prin Războiul de 7 ani (1756 – 1763) şi elimină Franţa de pe continentul nord – american şi din India;

la sfârşitul secolului al XVIII-lea Marea Britanie începe colonizarea Australiei, pe care o încheie în secolul următor (un teritoriu de circa 8 milioane de km2);

îşi extinde factoriile şi în Africa, rezervând continentul pentru cuceriri în secolul următor.

între 1775-1783 are loc Războiul de Independenţă al celor 13 colonii americane datorită măsurilor discriminatorii adoptate de metropolă;

sprijinite de Franţa şi Spania, eternii rivali ai Angliei, Războiul se încheie cu naşterea unui nou stat, Statele Unite ale Americii, care, ca un paradox al istoriei, va surclasa nu peste foarte mult timp fosta metropolă, preluându-i atributele mondiale;

Prin revoluţia industrială din secolele XVIII – XIX, Marea Britanie devine principala putere industrială a lumii şi, totodată, din epoca reginei Victoria (1837 – 1901), prima putere colonială de pe Glob;

Prin cele două Războaie ale Opiumului (1840 – 1842 şi 1856 – 1860), Marea Britanie forţează pătrunderea mărfurilor sale în China;

Alte colonii ale Marii Britanii:

Birmania (posesiune din 1886);

cea mai mare parte a Malaysiei;

Singapore (1819);

De asemenea, obţine controlul Canalului Suez (1875), ocupă Ciprul (1878), Egiptul (1882) şi împarte Africa Neagră cu Franţa

La sfârşitul Primului Război Mondial, Marea Britanie avea cel mai mare imperiu colonial cunoscut vreodată;

O imagine asupra acestuia ne oferă harta actualului Commonwealth of Nations;

La începutul secolului XX, Marea Britanie pierde, în favoarea Statelor Unite ale Americii mai întâi, apoi şi a Germaniei, locul de principală putere industrială mondială, apoi şi în alte domenii economice;

Secolul XX este pentru Marea Britanie secolul declinului;

După eşecul politicii müncheneze, Marea Britanie (şi Franţa) declară la 3 septembrie 1939 război Germaniei, iar în decembrie 1941 şi Japoniei, luptând împotriva forţelor Axei pe fronturile din Africa, Asia şi Europa;

Winston Churchill, va juca un rol important în privinţa hărţii politice a Europei după cele trei conferinţe importante tripartite (Teheran, Ialta şi Potsdam).