Orășenii și negustorii, câteva profiluri a cetățeanului Citadian

1 Introducere

Orașele medieval au exercitat o influență considerabilă asupra economiei societăți feudale, au jucat un rol foarte important în viața ei social-politică și spirituală. Secolul al XI-lea-este perioada cînd în majoritatea țărilor din Europa Occidentală se formaseră în lini mari orașele, precum și toate structurile principale ale feudalismului, evident este hotarul cronologic dintre evul mediu timpuriu și perioada de vîrf a dezvoltări feudale.

În procesul dezvoltări orașelor, a corporaților meșteșugărești și negustorești, luptei orășenilor împotriva seniorilor și conflictelor social interne, în mediul orășenesc din Europa feudală se formează o pătură specială a orășenilor. Prin urmare sub aspect economic noua pătură era cel mai mult legată de activitatea comercial-meșteșugărească, de proprietatea care, spre deosebire de celelalte categorii de proprietate din feudalism se baza numai pe muncă și schimb. Populația orașelor ocupa un loc deosebit în viața social-politică a societăți feudale. Adeseori ea acționa ca singura forță în lupta împotriva feudalilor, respectiv mai tîrziu pătura orășănească a început să joace un rol important în adunările reprezentative bazate pe stările sociale,.

Se poate de remarcat faptul că anume dezvoltarea orașelor a dus în mare măsură la apariția stărilor sociale la apariția de noi orașe prin urmare a accelerat dezvoltarea meșteșugurilor care în secolul al X-lea sa separat de agricultură și care a avut o mare importanță în Europa Occidentală, sa accelerat schimbul de mărfuri prelucrat de negustori.

Pot accentua faptul că sfîrșitul secolului al XI-lea au adus o înviorare moderată a afacerilor și comerțuluiu, îndeosebi între orașele italiene de la Adriatica, mai cu seamă Veneția, Pisa, și mai tîrziu, Florența, aceste orașe s-au specializat în comerțul cu Constantinopolul și cu Orientul, dezvoltarea financiară semnificativă din aceste orașe a avut ca rezultat relansarea activități bancare.

Evoluția orășeanului și a orașelor din prezent are trăsături comune cu cel din Evul Mediu prin mai multe particularități, deoarece la fel se produce schimbul de mărfuri, este piață de desfacere a producției, unele orașe pe parcursul dezvoltări sale istorice au anumite forme și trăsături acelei perioade.

În istoriografia contemporană Gansgof, Planiț, E.Ennen, Vercotrean, Ebel au contribuit mult la studierea datelor arhiologice, topografice și a planurilor orașelor medievale. De remarcat faptul că aceste materiale elucidează multe lucruri din preistoria și istoria inițială a orașeloer, se remarcă rolul facturilor polictivă-administrativi, militari și culturali în formarea orașelor medievale. Aceste se bazează în mare măsură pe aspectele social-economice ale apariției și caracterului orașului ca structură feudală.

În acet referat eu voi urmări scopul dea identifica viața urbană în Evul Mediu, rolul negustorului în societatea medievală, anume interacțiunea lor cu biserica și țărani. Desigur voi preciza ocupațile de bază a orășeanului în în această epocă. Voi descrie viața publică și privată în timpurile feudale, precum voi descrie locuința, vestimentația și alimentația în societatea medievală. Am să indentific capitalul și credetul în Evul Mediu. Voi identifica problemele ce ține de ocupațile de bază a orășenilor și a negustorilor, de dezvoltarea și apariția orașelor după secolul al X-lea, desigurvoi identifica principalele categori sociale.

2. Viața urbană în evul mediu după secolul X

Orașul medieval afirmat între secolele al X-lea și al XIII-lea în cadrul unia dintre cele mai puternice mișcări de urbanizare pe care le-a cunoscut Europa pune la dezbatere cîteva probleme esențiale cum ar fi: de unde vine și ce este orașul ? Сare este începuturile acestui fenomen și cum funcționiază el în interiorul sistemului feudal, adică într-o lume de războinici și țărani, ale cărei baze sunt pămînturile și războiul. Ce loc ocupă acești orășeni, meșteșugari și negustori care își asigură existența și forța prin transformarea materiei prime și prin bani.

Odată cu noul avînt din secolul al X-lea a avut loc reluarea marelui comerț și a circulaței monetare pe seama cererei economice a lumii musulmane, dar tocmai aceasta duce la nașterea orașului medieval. În schimb unii istorici persistă în a afirma continuitatea urbană între Antichitate și Evul Mediu. De fapt este greu să priveligiezi comerțul sau meșteșugăritul ca un nou aspect al ansamblului economic ce cuprinde comercializarea surplusurilor din prodicția agricolă, crearea de tîrguri și piețe pentru schimburile comerciale, progresele economiei monetare prin baterea monedeor. Căci tot acest ansamblu duce la dezvoltarea urbană.

Se poate de spus că un oraș se definea înainte de toate prin statutul locuitorilor săi, prin drepturile lor. Egalitatea juridică și libertatea personală a cetățenilor era caracteristica principală a orașului medieval. Pentru a obține și apăra aceste libertăți orășeni au intrat adesea în conflicte cu seniorul local, pe pămînturile căruia se afla așezarea.

Concretizăm faptul orașul medieval este în primul rînd o societate densă adică concentrată pe un mic spațiu în mijlocul unor vaste întinderi slab populate. Aici este un loc de producție și de schimburi în care se amestică meșteșugurile și comerțul, alimentate de o economie monetară. Pentru ameliorarea economii existente și a ușura munca meșteșugarilor și negustorilor au fost create noi instituții urbane medievale, avînd scop de a proteja activitatea economică urbană. De asemenea orașul este centrul unui sistem de valori de unde izvoresc practica anevoioasă și creatoare a muncii, o mare importanță avînd gustul pentru negoț și bani, simțul frumosului și tentativa de-a dobîndi bogății. Orașul ai este și un sistem de organizare a unui spațiu ănchis de ziduri și preserat cu turnuri, în care se pătrunde pe porți, se circulă pe strezi și în pețe, are loc schimbul de mărfuri de experiență. După afirmarea lui Henri Pirenne în geneza orașului medieval economia a fost decesivă drept urmare s-a creat noi instituții, instituțile urbane medievale, care avea scopul de a permite sau proteja activitatea economică urbană și de a recunoaște importanța mediilor economice și sociale a meșteșugarilor și a negustorilor.