Extras din curs

1. Ce este istoria contemporana:concept,continuturi si periodizare

Istoria contemporana in general este datata dupa “Marele Razboi” pana in zilele noastre, dar unii isotorici o mai dateaza si dinainte de WW I. ajngand pana astazi; termenul de “contemporaneitate” fiind definit prin actualitate.

Avand in vedere ca fiecare epoca istorica este diferita, conceptele din epoca contemporana sunt:

- Ideea de progres, in special tehnologic, military

- Catastrofe: razboaie,urmarile razboaielor

- Religii politice: democratie vs totalitarism

- Modernitate

- Confruntari: liberalism vs autocratii, centralism vs localism, stat vs societate

Aceasta perioada este caracterizata de ideologii(stiinta ideii) si ideocratii (punerea ideilor in practica), de democratie si totalitarism, ideologiile se schimba si evolueaza, de nationalismul asupra unui stat si de communism care este o restructurare a societatii. De asemenea,este perioada genocidelor( nazisti,sovietici,dezvoltati ca nu sunteti prosti) dar si a bunastarii unora; este perioada revolutiei, a ridicarii celor fara de putere(ex:1917 rev. bolsevica). Este o perioada a razboaielor (+cel ideologic), a tratatelor de pace, a intelegerii intre natiuni.

Istoria contemporana este o unitate de timp care nu se stie cand se termina. Este o perioada cand crizele sunt rezolvate pe cale revolutionara.

Secolul XX este un secol al contrastelor: inovare vs traditionalism prin intermediul unei crize.

Este totodata si un secol economic, cu noi tehnologii care devin bunuri de masa. Este perioada investitiilor, a infrastructurii ,a comoditatilor si in special competitia economica a Europei impotriva restului lumii.

Periodizare:

- Belle époque- pana la WW I

- WW I (1914-1918)

- Perioada Interbelica (1918-1939)

- WW II (1939-1945)

- Razboiul rece (1947-1991)

- Perioada de dupa caderea blocului estic si secolul XXI.

2. Caracteristicile secolului XX. Prin ce este diferita istoria contemporana. Istorie si istoriografie (H. Kissinger)

In secolul XX, nici o tara nu a influentat relatiile international atat de hotarator precum SUA. Nici o alta tara nu a intervenit precum ei in afacerile interne ale altor state si nu au sustinut cu mai mult patos ca propriile sale valori sunt universal aplicabile. SUA a interprins aliane si si-a asumat obligatii.

SUA a produs doua atitudinti contradictorii fata de politica externa:

1. SUA stie sa aplice cel mai bine diplomatia la ea acasa si de aici vegheaza ca un far pentru restul lumii.

2. Valorile SUA impugn obligatia de a purta in numele lor o cruciada mondiala.

Totusi, politica SUA a oscilat intre isolationism si angajare, dupa WWII au predominat relatiile de interdependenta.

Ambele abordari, atat cea izolationista cat si cea misionara au dus la concluzia ca SUA avea cel mai bun sistem de guvernare din lume.

Sua in 1917 era un stat tanar, revisionist, capabil sa faca lumea sa se conformeze viziunii sale. Dupa WWII era atat de puternica inca 35% din productia economica mondiala era a lor. Dupa 3 decenii, SUA are alte necesitati, este o lume alcatuita din mai multe state si trebuie sa centrece lumea pe un anumit echilibru.

Cand gandirea Americana si traditiile europene s-au intalnit in 1919 la Conferinta de Pace de la Paris,diferentele despre politica externa au devenit extreme de evidente. Europenii doreau sa reconstituie sistemul existent iar americanii credeau ca marele razboi a aparut din practicile europene defectuase. In cele 14 puncte ale sale, Woodrow Wilson le-a spus europenilor ca sistemul international trebuie sa se bazeze pe autodeterminarea etnica, securitatea sa fie colectiva iar diplomatia lor sa se bazeze pe acorduri deschise, realizate la vedere. Wilson vedea necesitatea remodelarii unui intreg sistem de relatii international.

Europa se baza pe principiul echilibrului puterilor, americanii il dispretuiau. Ei spuneau ca accentual trebuie pus pe importanta democratiei si a legilor internationale. Europenii erau obisnuiti altfel, pentru ei existau doua situatii, ori unul dintre state devine atat de puternic incat le domina pe celelalte si creeaza un imperiu, ori un stat nu este capabil de asa ceva. Pt cele din urma, pretentiile vreunui membru agresiv al comunitatii sunt tinute in frau printr-o asociere a celorlalte, adica prin functionarea unui echilibru de puteri. Telul sau nu a fost atat pacea, cat stabilitatea si moderatia.