Winston Churchill

Winston Churchill, discurs la Fulton, Missouri, 5 martie 1946

“An Iron Curtain Has Descended across the Continent”

S-a lasat o umbra peste scenele atât de luminate, pâna nu demult, de victoriile Aliatilor. Nimeni nu stie ce intentioneaza sa faca, în viitorul apropiat, Rusia sovietica si organizatia sa comunista internationala sau care sunt limitele, daca ele exista, ale tendintelor sale expansioniste si de prozelitism. Eu am o puternica admiratie si stima pentru curajosul popor sovietic si pentru camaradul meu de razboi, maresalul Stalin. Exista o simpatie certa si o bunavointa în Marea Britanie - si nu am îndoieli ca si aici - fata de toti rusii, precum si o hotarâre de a persevera în stabilirea unor prietenii trainice, cu toate divergentele si neîntelegerile existente. Noi întelegem ca rusii au nevoie sa-si asigure frontierele lor apusene prin eliminarea tuturor posibilitatilor de agresiune din partea Germaniei. Noi uram bun venit Rusiei la locul ei cuvenit printre natiunile conducatoare ale lumii. Salutam steagul ei fluturând pe marile lumii. Mai presus de toate, noi uram bun venit contactelor constante, frecvente si în crestere dintre poporul rus si propriul nostru popor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Totusi, este de datoria mea sa va prezint anumite consideratii despre situatia actuala din Europa.

De la Stettin, în Baltica, la Trieste, în Adriatica, o cortina de fier s-a lasat peste Continent. În spatele acestei linii se afla toate capitalele vechilor state din Europa centrala si rasariteana. Varsovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucuresti si Sofia, toate aceste orase faimoase si populatiile din jurul lor se afla în ceea ce eu trebuie sa numesc sfera sovietica; si toate se afla, într-o forma sau alta, nu numai sub influenta sovietica, ci si sub un control foarte strict de la Moscova si, în multe cazuri, în crestere. Atena singura - Grecia, cu splendorile sale nemuritoare - este libera sa-si decida viitorul în cadrul unor alegeri aflate sub observatie britanica, americana si franceza. Guvernul polonez, dominat de rusi, a fost încurajat sa comita abuzuri enorme si gresite asupra Germaniei, iar acum are loc expulzarea în masa a milioane de germani, la o scara dureroasa si de neimaginat. Partidele comuniste, care erau extrem de modeste în toate aceste state rasaritene ale Europei, au fost aduse la putere în ciuda numarului redus al membrilor lor si încearca, prin orice mijloace, sa obtina un control totalitar. Guvernele politienesti prevaleaza în aproape toate cazurile si, pâna în prezent, cu exceptia Cehoslovaciei, nu exista democratie reala.

Turcia si Persia si Iranul sunt amândoua profund alarmate si nemultumite de pretentiile care le vizeaza si de presiunile exercitate de catre guvernul de la Moscova. Rusii au facut o încercare, la Berlin, de a realiza un partid cvasi-comunist în zona lor de ocupatie, prin acordarea de favoruri speciale gruparilor germane de extrema stânga. În luna iunie a anului

trecut, armatele americana si britanica s-au retras, în conformitate cu întelegerile anterioare, din zonele pe care le cucerisera, în unele locuri cu 150 de mile de-a lungul unui front de aproape 400 de mile , pentru a permite aliatilor nostri rusi sa ocupe acest vast teritoriu pe care democratiile occidentale îl cucerisera.

Daca acum guvernul sovietic încearca, printr-o actiune separata, sa construiasca o Germanie procomunista în aceasta zona, aceasta va cauza noi dificultati serioase în zonele americana si britanica si va Germaniei învinse posibilitatea de a se oferi la licitatie sovieticilor sau democratiilor occidentale. Oricare ar fi concluziile ce pot fi trase din aceste fapte - si faptele exista -, aceasta cu siguranta nu este Europa Eliberata pe care noi am luptat s-o realizam si nici nu este una care sa contina elementele esentiale ale pacii permanente.

Securitatea mondiala presupune o noua unitate în Europa, de la care nici o natiune nu trebuie definitiv exclusa. Animozitatilor dintre puternicile rase originare ale Europei li s-a datorat izbucnirea celor doua razboaie mondiale la care am fost martori, s-au care s-au desfasurat în ultima peruioada. De doua ori în timpul vietilor noastre am vazut Statele Unite, împotriva dorintelor si traditiilor lor, împotriva argumentelor a caror temeinicie este imposibil de contestat, intrând în razboi, la timp, atrase de forte irezistibile, pentru a asigura victoria cauzei juste, dar numai dupa ce îngrozitorul macel si devastarea se produsesera. De doua ori Statele Unite au trebuit sa trimita câteva milioane din tinerii sai peste Atlantic pentru a câstiga razboiul; însa în zilele noastre razboiul poate lovi orice natiune, oriunde s-ar gasi ea, între Apus si Rasarit. Cu certitudine, noi trebuie sa lucram pentru a constientiza necesitatea unei mari pacificari a Europei, în cadrul structurii Natiunilor Unite si în conformitate cu Carta sa. Aceasta pacificare este, cred eu, unul scopurile permanente de cea mai mare importanta ale activitatii politice.