Administrarea Sistemelor Linux

Scurt istoric

În anul 1969, cercetătorii Kenneth Thompson şi Dennis Ritchie de la AT&T Bell

Labs au început dezvoltarea unui sistem de operare numit UNIX, pe un calculator PDP7.

Multe idei din UNIX au fost preluate dintrun

sistem anterior, MULTICS. În 1972,

sistemul a fost rescris în proaspătul născut limbaj de programare C. Astfel, UNIXul

a devenit portabil şi pe alte maşini, deoarece doar o mică parte a sa mai era realizată în

limbaj de asamblare. Sistemul a fost lansat în curând în comunitatea academică, putând

astfel învăţa de la utilizatorii săi. În 1979 a fost lansată versiunea V7 de UNIX, care a

constituit ulterior "părintele" celorlalte implementări.

O serie de profesori de la Universitatea Berkeley a dezvoltat propria variantă de

UNIX, denumită BSD (Berkeley Software Distribution), în timp ce AT&T continua în

paralel dezvoltarea propriei variante, culminând cu UNIX System V.

În anii care au urmat, BSD a fost preluat şi de alte organizaţii, rezultând ale

variante derivate din acesta, cum ar fi una proprietară, realizată de Sun Microsystems şi

denumită Solaris, şi trei opensource,

denumite FreeBSD, NetBSD şi OpenBSD. De

asemenea, System V a constituit şi el o serie întreagă de "clonări" şi versiuni derivate.

Alt pas important în evoluţia UNIXului

a fost înfiinţarea, în 1984, de către

Richard Stallman (cercetător pe atunci la celebrele MIT AI Labs), a fundaţiei FSF (Free

Software Foundation), care apără interesele autorilor de programe gratuite (pentru

informaţii suplimentare, a se vizita situl http://www.gnu.org). El a pornit proiectul

GNU (denumire recursivă, dată în spiritul hackerilor

anilor '80, însemnând GNU's Not

Unix), cu scopul de a crea o versiune gratuită (opensource)

a sistemului UNIX, din

considerentul că toate cunoşinţele înglobate întrun

program trebuie să fie publice.

Primul program realizat de către Stallman în cadrul proiectului GNU a fost

Emacs, care a devenit operaţional în 1985. Editorul de texte Emacs a fost făcut disponibil

pe serverul ftp.prep.ai.mit.edu. Fiindcă multe persoane erau interesate de acest

editor, dar nu aveau acces la Internet, Stallman a pus la dispoziţia publicului o bandă

(tape) conţinand programul, contra sumei de 150$. În acest mod a început prima afacere

de distribuţie de software free.

În anul 1990, proiectul conţinea deja o serie completă de aplicaţii (cum ar fi

compilatorul GCC, editorul Emacs, precum şi un număr impresionant de alte programe),

singura componentă majoră care lipsea fiind nucleul sistemului de operare.

În acest moment intervine în scenă sistemul Linux.

Linux a apărut iniţial ca un proiect al lui Linus Torvalds, student pe atunci la

Universitatea din Helsinki. Prima versiune funcţională a nucleului Linux a fost lansată pe

5 octombrie 1991. Acest sistem de operare a fost combinat cu programele GNU, diferite

programe BSD precum şi cu sistemul grafic X Window de la MIT, pentru a forma un

sistem de operare complet, denumit GNU/Linux.

Linux a cunoscut începând cu lansarea sa un succes crescând, ajungând în acest

moment pe locul al doilea din punct de vedere al numărului de utilizatori. În momentul

faţă se estimează că există circa 18 milioane de utilizatori de Linux (pentru detalii, a se

vedea situl http://counter.li.org).

Un studiu recent efectuat de IDC relevă faptul că Linux este privit ca avand

avantaje semnificative faţă de alte sisteme de operare în ceea ce priveşte preţul, costul de

administrare, stabilitatea şi performanţa.

Spre deosebire de alte sisteme de operare, nici o firmă nu este proprietara

sistemului Linux. Mai mult decât atât, el este protejat de Licenţa Publică GNU, care

stipulează faptul că se poate copia şi utiliza gratuit codul programelor, cu condiţia de a se

permite şi altora să facă acelaşi lucru. Linux şi toate programele distribuite împreună cu

distribuţia Linux sunt gratuite şi, permis de licenţa mai sus menţionată, poate fi copiat sau

redistribuit fără nici un fel de restricţii.

Sistemul Linux este alcătuit propriuzis

dintrun

nucleu (kernel) şi un număr uriaş

de programe şi utilitare. Este un sistem de operare complet, care conţine practic orice tip

de aplicaţie, putând astfel juca o varietate de roluri, printre care:

Server.

Sistemul Linux conţine un suport excepţional pentru reţea, puând

oferi atât serviciile specifice Internetului,

cum ar fi Web, FTP, poştă

electronică, grupuri de discuţii etc., precum şi alte servicii de reţea, cum ar fi

server de imprimante, server de fişiere (NFS) ş.a.m.d. De asemenea, el poate

substitui un server Windows NT/2000/XP sau Novell Netware. Stabilitatea,

fiabilitatea şi securitatea sa sporite îi conferă posibilitatea de a fi utilizat pe

servere highend

şi în medii critice.

Sistem

personal. Linux poate fi utilizat pentru redactarea de texte, tipărirea

la imprimantă, conectarea şi navigarea pe Internet, citirea corespondenţei. În

plus, este o platformă multimedia perfectă pentru jocuri, pentru vizionarea

de filme sau audiţia de piese muzicale.

Sistem

utilizat la serviciu. Sistemul Linux conţine o suită completă de

programe pentru birou, cum ar fi programe de calcul tabelar, redactare

profesionistă de texte, realizarea de prezentări etc. Instrumentele pentru

acces la Internet reprezintă şi ele un punct forte al acestui sistem.

Sistem

educaţional. Atuul principal este costul practic nul al sistemului.

Instalarea de sisteme proprietare pe multe calculatoare poate fi extrem de

costisitoare. Linux include aplicaţii, compilatoare şi medii integrate de

dezvoltare a căror calitate este în general superioară celei a programelor

comerciale.