Manual de Programare C

Limbajul C a fost creat la începutul anilor '70 de catre Brian W Kernigham si Dennis M Ritchie de la Bell Laboratories New Jersey, fiind initial destinat scrierii unei parti din sistemul de operare Unix. Lucrarea „The C Programming Language” a celor doi autori, aparuta în mai multe versiuni, a ramas cartea de referinta în domeniu, impunînd un standard minimal pentru orice implementare.

Caracteristicile distinctive ale limbajului au fost clar definite de la început, ele pastrîndu-se în toate dezvoltarile ulterioare:

– portabilitate maxima;

– structurare;

– posibilitatea efectuarii operatiilor la nivelul masinii cu pastrarea caracteristicilor unui limbaj evoluat.

Acest manual este structurat pe 12 capitole astfel încît elementele limbajului C sa fie prezentate într-o maniera unitara. Primul capitol face o scurta introducere si prezinta patru programe C. Urmatoarele noua capitole descriu elementele limbajului C. Capitolele unsprezece si doisprezece trec în revista functiile cele mai des utilizate definite în biblioteca standard, împreuna cu cîteva programe demonstrative. Au fost selectate doar functiile definite de mai multe standarde (în primul rînd ANSI C), pentru a garanta o portabilitate cît mai mare.

Acest manual a fost conceput pentru a servi ca document care sa poata fi consultat de programatori în elaborarea proiectelor, si nu pentru a fi memorat. Manualul nu este o introducere în limbajul C; se presupune ca cititorul este familiarizat cu:

– concepte de baza referitoare la programare: variabile, instructiuni de atribuire, de control al executiei, apeluri de functii;

– reprezentarea informatiei în calculator a valorilor întregi, în virgula mobila, a codurilor ASCII;

– operatii de intrare / iesire.

Deoarece avem convingerea ca cea mai buna explicatie este un program functional, majoritatea exemplelor din acest manual se regasesc în fisiere sursa C care pot fi rulate pe orice mediu de programare C si sub orice sistem de operare.

Ca o ultima observatie amintim recomandarea facuta de însisi creatorii limbajului: cea mai buna metoda de învatare este practica.

1. Generalitati asupra limbajului C

1.1. Introducere

Limbajul C este un limbaj de programare universal, caracterizat printr-o exprimare concisa, un control modern al fluxului executiei, structuri de date, si un bogat set de operatori.

Limbajul C nu este un limbaj de „nivel foarte înalt” si nu este specializat pentru un anumit domeniu de aplicatii. Absenta restrictiilor si generalitatea sa îl fac un limbaj mai convenabil si mai eficient decît multe alte limbaje mai puternice.

Limbajul C permite scrierea de programe bine structurate, datorita constructiilor sale de control al fluxului: grupari de instructiuni, luari de decizii (if), cicluri cu testul de terminare înaintea ciclului (while, for) sau dupa ciclu (do) si selectia unui caz dintr-o multime de cazuri (switch).

Limbajul C permite lucrul cu pointeri si are o aritmetica de adrese puternica.

Limbajul C nu are operatii care prelucreaza direct obiectele compuse cum sînt sirurile de caractere, multimile, listele sau masivele, considerate fiecare ca o entitate. Limbajul C nu prezinta facilitati de alocare a memoriei altele decît definitia statica sau disciplina de stiva relativa la variabilele locale ale functiilor. În sfîrsit, limbajul C nu are facilitati de intrare-iesire si nici metode directe de acces la fisiere. Toate aceste mecanisme de nivel înalt sînt realizate prin functii explicite.

Desi limbajul C este, asadar, un limbaj de nivel relativ scazut, el este un limbaj agreabil, expresiv si elastic, care se preteaza la o gama larga de programe. C este un limbaj restrîns si se învata relativ usor, iar subtilitatile se retin pe masura ce experienta în programare creste.