Extras din curs

Ingineria mecanică se referă la activitatea de concepţie, de materializare şi de exploatare-întreţinere a sistemelor mecanice din industrie, agricultură, servicii etc. adică din întregul mediu în care omul îşi defăşoară vremelnica existenţă.

Concepţia, realizarea şi exploatarea-întreţinerea nu pot fi considerate ca activităţi separate, ci se găsesc, mai ales de când sunt conduse şi coordonate de computer, într-o interdependenţă aproape organică. Maşina de calcul poate, folosind programe adecvate, să abordeze probleme ale proiectării, dar şi ale fabricaţiei şi întreţinerii unui utilaj.

Proiectarea, ca activitate de concepţie inginerească, urmăreşte să realizeze documentaţia care să confere produsului aflat în stadiul de model, caracteristicile care, odată atribuite produsului real, să-l facă pe acesta din urmă să satisfacă cerinţele beneficiarului.

Proiectarea a evoluat, de la o activitate de dimensionare a reperelor, la o activitate complexă, de asigurare a rolului funcţional al produselor, de impunere a esteticii, economicităţii, caracteristicilor ergonomice şi tehnologice pentru produsul proiectat. Prin urmare, o simplă abordare funcţională, bazată mai ales pe experienţa activităţii umane nu mai este satisfăcătoare, deoarece astăzi un produs trebuie să nu polueze, să fie estetic, să poată fi uşor fabricat, să aibă o fiabilitate care să-i confere o funcţionare în parametri optimi, să poată fi reparat uşor, să fie ieftin şi, adesea "la modă".

Criteriile generale pe care le respectă proiectarea, dacă se plasează pe poziţii adecvate perioadei de timp la care se raportează, sunt legate de:

a) îndeplinirea funcţiunii căreia îi este destinată construcţia proiectată (criteriul funcţional);

b) asigurarea şi menţinerea stării corecte de funcţionare a entităţii proiectate (criteriul fiabilităţii);

c) minimizarea costurilor concepţie, de realizare şi de exploatare (criteriul economic);

d) asigurarea posibilităţilor de realizare a produsului (criteriul tehnologic);

e) respectarea standardelor şi utilizarea componentelor tipizate (criteriul tipizării);

f) asigurarea siguranţei operatorilor care deservesc exploatarea produsului proiectat (criteriul protecţiei muncii);

g) încadrarea produsului în aspectul plăcut al ambianţei, sau ameliorarea aspectului mediului în care se încadrează (criteriul estetic);

h) asigurarea condiţiilor optime de manipulare şi acces (criteriul ergonomic);

i) respecatrea standardelor de protecţie a mediului ambiant (criteriul ecologic).

Exemple de respectare a acestor criterii sunt uşor de produs şi invocat. Criteriile generale de proiecatare se manifestă cu pondere diferită, după natura, destinaţia, calitatea şi utilitatea produsului proiectat. Un calculator trebuie să fie şi estetic, în timp ce un lift trebuie să fie mai ales sigur iar un laminor asigură o fiabilitate foarte mare întregului ansamblu din care face parte.