Programarea sistemelor informatice

Tema 1. Generalităţi. Noţiuni de bază.

1.1 Definire sistem informatic.

Situaţia economică actuală prezintă o serie de caracteristici ce trebuiesc luate în consideraţie, deoarece impun o anumită politică a întreprinderilor. La etapa actuală nu mai există o creştere economică generală şi continuă, fiecare întreprindere trebuie să lupte pentru a se impune în raport cu concurenţa sau pur şi simplu pentru a supravieţui. Cu alte cuvinte, ca urmare a acestor transformări, o întreprindere, pentru a reuşi, trebuie să-şi mobilizeze toate resursele, inclusiv resursele informaţionale, ceea ce îi va permite să-şi reducă costurile, să îmbunătăţească performanţele şi calitatea produselor sau serviciilor oferite, să creeze şi să ocupe pieţe noi. Din acest motiv, este absolut necesar ca gestiunea resurselor să fie făcută în cadrul unui “ Sistem“ bine organizat, în continuă perfectare, subînţelegând şi necesitatea utilizării tehnicii electronice de calcul, adică implementarea sistemelor informatice economice şi tehnologiilor informaţionale moderne.

Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor fundamentale de “sistem”, utilizate la crearea sistemelor informatice, în continuare, se propune aranjarea accentelor asupra acestor noţiuni.

La ora actuală există numeroase definiţii a noţiunilor de “Sistem”, “Sistem informaţional” (SIF) şi “Sistem informatic” (SI). Înţelesul multilateral al noţiunilor respective, implică în discuţiile dintre specialişti, anumite polemici, deseori neconstructive.

În continuare, vor fi abordate definiţiile, cele mai des utilizate, în mediul de specialitate.

Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, pentru atingerea unui scop comun.

Adică, un sistem este definit prin relaţiile dintre elementele sale, care pot fi modularizate pe părţi. Deci, unele părţi pot fi schimbate, ceea ce reprezintă o cale de modernizare cu un minim de elemente de noutate dar cu efecte care pot fi foarte mari.

Din cele menţionate rezultă că pentru realizarea unui sistem este necesar să se stabilească obiectivele (ieşiri, rezultate) cărora trebuie să li se atribuie anumite valori admisibile, iar în funcţie de acestea se determină parametrii care asigură transformarea variabilelor de intrare, pentru realizarea obiectivelor propuse. Adică, orice sistem este format din intrări, prelucrări şi ieşiri. În consecinţă, conceptul de sistem poate fi înţeles dublu, deoarece, din punct de vedere al obiectivelor, sistemul este constituit dintr-un ansamblu de sarcini de executat, în condiţii date, iar din punct de vedere structural, acesta include un ansamblu de elemente funcţionale. Deci, un sistem poate fi constituit din unul sau mai multe subsisteme (SS) interconectabile care la rândul său pot fi divizate în alte SS.

Subsistemele unei USE pot fi determinate şi în funcţie de tipurile de activităţi ale acesteia şi anume:

• activităţi de producţie (fizice sau tehnologice);

• activităţi de informare;

• activităţi de conducere.

Rezultă că, fiecare sistem/subsistem este format dintr-o activitate de producţie, informare şi conducere.

Conceptul de sistem transpus la nivel microeconomic are o importanţă apreciabilă, deoarece este scoasă în evidenţă existenţa unei corelaţii între cele trei tipuri de activităţi (fizice, informare şi conducere). În aşa mod, orice schimbare produsă în activitatea de conducere implică schimbări şi în activitatea de informare, deoarece ea este subordonată cerinţelor activităţii de conducere.

Luând în consideraţie aspectele menţionate, în USE pot fi distinse trei sisteme care acţionează strâns legate între ele:

- sistemul de decizie (conducere sau decizional), care realizează o activitate de conducere şi control şi se ocupă de analiza informaţiilor în vederea elaborării deciziilor;

- sistemul condus (de execuţie sau operaţional), care realizează activităţile fizice şi transformă deciziile în acţiuni;

- sistemul de informare (informaţional), care asigură legătura bilaterală între celelalte două sisteme, realizând activităţile de informare, având ca obiective colectarea, înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor şi a deciziilor.

Cu alte cuvinte, SIF se interpune între sistemul de decizie şi sistemul condus având drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial reprezentând, în acelaşi timp, un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme (fig. 1.1.).

Totodată, SIF nu trebuie interpretat doar ca o interfaţă între subsistemele numite. El reprezintă şi un element de legătură a mediului intern al USE cu cel exterior lui (economic, financiar, bancar, etc.).

Conceptul de „Sistem Informaţional” (SIF) a fost definit în mai multe moduri. O definiţie mai cuprinzătoare poate fi următoarea: SIF - “ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor unităţii”. [O. Nicolescu...]

De menţionat că, în cadrul sistemului informaţional există totdeauna un sistem de prelucrare a datelor. Dacă acest sistem presupune utilizarea calculatoarelor, el este denumit “Sistem informatic” (SI).

Adică, SI “...este un ansamblu structurat de elemente interconectate funcţional pentru automatizarea procesului de obţinere a informaţiilor şi pentru fundamentarea deciziilor...” [I. Lungu].

Este important de relevat că SI este parte componentă a SIF şi “...are ca obiect de activitate, în general procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor...”. [I. Lungu].

În mediul de specialitate însă, şi în prezent, se mai poartă discuţii dacă sistemul informatic poate fi numit şi sistem informaţional. Aceste două noţiuni nu pot fi identice sau folosite în mod egal, deoarece relaţiile informaţionale dintr-o USE, mijloacele şi procedurile de prelucrare a datelor nu pot fi complet automate, întotdeauna există operaţii importante efectuate cu participarea nemijlocită a omului.

În literatura angl-americană, având în vedere gradul ridicat de informatizare, autorii egalează termenul “computer based information” (sistem informatic) cu “Information system” (sistem informaţional), noi însă, nu putem afirma că suntem la acelaşi nivel tehnologic, deaceea, raporturile dintre SIF şi SI pot fi considerate ca fiind de întreg-parte (figura 1.2.).