Societatea Informațională

1. Scurt istoric al Internetului.

1967-1968 apare ARPANET o reţea de calculatoare realizată de Advanced Research Project Agency care aparţinea Departamentului Apărării din S.U.A. Iniţial a fost o reţea de calcul dar deoarece utilizatorii ei au simţit nevoia să comunice şi ei prin această reţea (nu numai calculatoarele), ea a devenit cu timpul o reţea de comunicaţie bazată pe calculatoare. Pentru aceasta s-a dezvoltat şi folosit tehnologia comutării de pachete de date.

1969-1975 Tehnologia ARPANET s-a aplicat şi în reţele locale şi apoi reţelele locale s-au integrat în ceea ce avea să devină Internet (reţea între reţele).

Acest lucru a fost posibil datorită tehnologiei Ethernet.

Între timp, în 1972 în ARPANET s-a introdus e-mailul, care a accentuat tendinţa utilizatorilor de a folosi reţeaua pentru comunicaţie şi i-a determinat să elaboreze un an mai târziu, un protocol de reţea numit TCP (Transport Control Protocol ) care să favorizeze această tendinţă. Un protocol de control a comunicaţiilor are la bază o tehnologie de prelucrare şi transmitere a informaţiei, tehnologie materializată prin dispozitive hard şi soft care să asigure aplicarea ei, în vederea realizării unei comunicaţii controlate între calculatoare,

1975 apar primele societăţi comerciale care ofereau servicii de reţea sub forma Telnet. Acest gen de servicii funcţionează pe baza modelului client-server. Pentru a fi acceptat de un astfel de server, clientul trebuie să aibă un cont în catalogul de conturi al calculatorului aflat la distanţă Când un client se conecteazã la un server Telnet, serverul îi cere clientului să-i comunice Login ID şi parola.

1980 a intrat în vigoare protocolul TCP/IP care a însemnat o perfecţionare semnificativă a Internetului.

TCP/IP este o suită de peste 100 de protocoale care se constituie într-un mediu de conectare a LAN şi WAN. Concepţia sa de reţelizare, pleacă de la calculatoare gazdă (CG) legate la subreţele (SR) care la rândul lor sunt grupate în reţele autonome (RA). Acestea se leagă între ele prin porţi externe (EG) şi apoi prin linii magistrale (backbone).

RA2

CG SR2.1

IG IG

EG IG EG CG

SR2.2 SR2.3

RA1 CG CG CG RA3 CG

CG

TCP realizează conexiuni de tip virtual (de la sursă la destinaţie), iar IP realizează transmisii de tip datagramă.

Cele mai folosite protocoale TCP/IP sunt: IP, TCP, UDP (User Datagram Protocol) şi ICMP (Internet Control Mesage Protocol).

Asocierea acestor protocoale cu nivelele din ISO/OSI se poate materializa într-o stivă.

Această stivă poate arăta astfel:

- Nivel Aplicaţie

- Nivel Prezentare

- Nivel Sesiune

- Nivel Transport

- Nivel Reţea

- Nivel Legãturã date

- Nivel Fizic

Plecând de la această stivă fluxul în cazul celor două hosturi va arăta astfel:

Nivel Aplicaţie Nivel Aplicaţie

Program Server Program Client

Nivel Transport Nivel Transport

TCP UDP TCP UDP

Nivel reţea Nivel reţea

IP IP

Nivel legătură Nivel legătură

Interfaţã hardware Interfaţã hardware

1982 ARPANET se divide în MILNET (o reţea militară) şi Internetul destinat pe atunci în principal, cercetătorilor din universităţi. Prin comercializare acesta a devenit Internetul de astăzi. Aici nimeni şi nici un organism nu poate pretinde a reprezenta autoritatea Internetului. Internetul devine o resursă internaţională şi o piaţă internaţională.

1990 la Geneva Tim Berners – Lee şi Ted Nelson au propus hypertextul, bazat după cum se ştie pe limbajul HTML . Până atunci mesajele e-mail conţineau doar texte liniare. În mesajele bazate pe hypertext, în afară de text, se pot transmite şi însera în mesajul care ajunge la destinatar elemente multimedia. De atunci de Internet se leagă şi denumirea de WEB sau WWW (World Wide Web) şi aceasta pentru că de acum încolo legăturile dintre site-uri se vor face pe laterală şi nu ierarhic, astfel ca orice individ să poată fi atât consumator cât şi producător de informaţii.

Introducerea hypertextului nu a presupus o schimbare a structurii generale a Internetului, dar a schimbat percepţia utilizatorilor despre Internet de la cea de instrument de cercetare în mediu de distracţie, de comerţ electronic şi în mediu de prezentare a persoanelor în faţa întregii lumi. În prezent Internetul se confundă cu Web.

Autoadministrarea Internetului prezintă pe lângă avantajele sale şi un dezavantaj, acela că este deschis şi agresiunilor pe linie informaţională, agresiuni care pot fi considerate adevărate crime în hyperspaţiu sau Cybercrime.

Este vorba de viruşi şi hackeri care pot ataca sistemul de operare sau/şi datele din sistem. Interesul pentru tehnici de atac pe hyperspaţiu a crescut odată cu faptul că reţelele energetice, comunicaţiile bancare, sistemul de transport, de sănătate, de poliţie şi cele militare se bazează tot mai mult pe reţele de calculatoare.

Ca urmare, în prezent, FBI şi Interpol desfăşoară acţiuni concrete împotriva crimei cibernetice: astfel se pune mare accent pe programele antivirus, criptarea informaţiilor, semnături digitale, certificate digitale de autenticitate, etc.

În acelaşi timp sunt detectate şi supravegheate mesajele legate de cei care intră ilicit în alte ţări, de distribuitorii de droguri, de escroci, hacheri, spioni,terorişti, etc.