TIC

Capitolul 1

Calculatorul electronic; structura calculatorului electornic; sistemul de operare; editoarele de text; programe de calcul tabelar.

1.1 Calculatorul electronic

Calculatorul electronic sau computer-ul, este un instrument de lucru esenţial pentru munca de birou/cercetare în orice organizaţie modernă. Toate computerele se bazeză în funcţionare pe îndeplinirea câtorva sarcini principale:

- Procesarea informaţiilor

- Stocarea informaţiilor

- Transferul şi comunicarea informaţiilor

Informaţiile cu care operează permanent calculatorul pot fi împărţite în trei mari categorii:

1. Date - informaţiile ce sunt procesate

2. Programe - conţin algoritmii în baza cărora calculatorul va procesa datele

3. Parametrii de configurare - sunt informaţiile ce determină modul specific de funcţionare pentru fiecare componentă fizică a computerului sau pentru programele folosite de el.

1.2 Structura calculatorului electornic

Placa de bază ("mainboard - motherboard") este piesa la care se conecteaza toate celelalte componente ale calculatorului, atât din interior (procesor, placă video, hardisk etc.) cît şi din exterior (tastatura, mouse etc). Ea este alcătuită dintr-o placă pe care sunt gravate circuitele care permit comunicarea între componentele calculatorului. Pe placă se găsesc dispozitivele care permit montarea componentelor (soclu pentru procesor, slot AGP pentru placa video, sloturi PCI pentru modem, placa de reţea etc), dispozitivele de conectare a unor componente (porturi seriale, paralele, USB, conectori ATA etc.) dar şi componentele care sunt integrate pe placa de bază (de cele mai multe ori placa de sunet).

Plăcile de bază se diferenţiaza după soclul ("socket") procesorului, care este denumit în mod obişnuit după numărul existent de contacte pentru pinii procesorului. Soclurile pentru procesoare Intel sunt incompatibile cu procesoarele AMD. În general procesoarele Pentium şi Celeron folosesc acelaşi tip de soclu şi acelaşi lucru se poate spune despre procesoarele Athlon şi Sempron (Duron).

Procesorul este piesa cea mai importantă a unui calculator, fiind numită şi „creierul calculatorului”. Procesorul este alcătuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate, care sunt compuse la rândul lor din tranzistori, rezistenţe, condensatori şi diode. Toate aceste componente servesc la alcătuirea unor circuite care formează porţi logice (logic gates) ce stau la baza principiului de funcţionare a microprocesorului. Procesorul se mai numeşte şi CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este dată de de

frecvenţa de funcţionare ("viteza cu care face calculele"), de arhitectura sa internă şi de cantitatea de memorie de pe pastila procesorului. Frecvenţa de funcţionare este denumită de obicei "frecvenţă de ceas" ("clock frequency") sau "frecvenţă de tact" şi este măsurată în MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Arhitectura procesorului se referă în principal la tipul de microcircuite şi dispunerea lor în cadrul nucleului (nucleelor) acestuia. Memoria existentă pe pastila procesorului se numeşte memorie "cache" de nivel 1, 2 sau 3, scrisă prescurtat de obicei L1, L2, L3.

Placa Video este componenta responsabilă cu afişarea imaginilor pe ecranul monitorului. După procesor, placa video este a doua componentă ca importanţă care determină performanţa unui calculator. Placa video conţine un procesor specializat numit GPU (Graphics Processing Unit) sau VPU (Visual Processing Unit) care face o parte din calculele necesare pentru afişarea imaginilor, cealaltă parte a acestor calcule fiind făcută de procesorul calculatorului (CPU). Fiecare placă video are o memorie RAM inclusă pe ea care este folosită de către GPU.

Hardisk-ul ("hard disk" - disc dur - prescurtat HD) este componenta pe care sunt stocate datele cu care lucrează calculatorul, sistemul de operare, diverse programe precum şi fişierele create de noi. El reprezintă memoria nevolatilă (durabilă) a calculatorului, datele fiind păstrate şi după întreruperea alimentării calculatorului la reţeaua de curent.

Hardisk-ul este format din mai multe discuri de aluminiu (numite platane) suprapuse pe acelaşi ax şi acoperite cu oxid de fier. La mică distanţă de suprafaţa discurilor se deplasează nişte brate metalice ale căror capete magnetizează porţiuni din discuri, în acest fel fiind "scrise" datele.

Memoria RAM ("Random Access Memory" - memorie cu acces aleator) este memoria rapidă folosită de componentele calculatorului pentru stocarea temporară de date. Datele sunt scrise, şterse şi iarăşi scrise rezultând un ciclu de scriere-ştergere determinat de necesităţile programelor care rulează într-un anumit moment. Memoria RAM reprezintă memoria volatilă a calculatorului pentru că datele stocate de ea sunt pierdute în momentul întreruperii alimentării.

Memoria RAM se prezintă ca o mică plăcuţă pe care se află mai multe cipuri de memorie, care se fixează pe placa de bază într-un slot de memorie.

Unităţile optice sunt dispozitive ce folosesc medii de stocare optice pentru citirea şi scrierea datelor. Stocarea optică este metoda prin care datele sunt inscripţionate/citite pe un mediu special cu ajutorul unei raze laser. În funcţie de caracteristicile lor tehnice şi de capacitatea de stocare mediile optice se împart în două categorii şi anume CD ("Compact Disc") şi DVD ("Digital Versatile Disc").

Monitorul. Monitoarele se deosebesc după tipul de afişare a imaginilor în monitoare cu tub catodic (Cathode Ray Tube - CRT) şi monitoare cu afişare prin cristale lichide (Liquid Crystal Display - LCD), prin dimensiunea diagonalei ecranului masurată în inches, precum şi prin rezoluţia şi rata de refresh pe care o pot afişa.

Unitatea de dischetă ("floppy drive") şi-a pierdut din importantă în ultimii ani o dată cu apariţia unităţilor CD-RW şi mai nou a stick-urilor de memorie. Discheta are o capacitate de stocare redusă (1,44 MB) dar reprezintă încă un mijloc ieftin pentru transferul fişierelor între calculatoare.