Astra, de Paul Goma

Cartea ilustrează evenimentele petrecute în adolescența lui Paul Goma, perioadă în care era elev la ,,Gheorghe Lazăr’’ în Sibiu. Naratorul relatează că provenea dintr-o familie de învățători din Basarabia, localitatea Șeica și că au fost deportați de guvernul Grozea în Ardeal.

Acțiunea se organizează în jurul unui eveniment din 1949, și anume închiderea bibliotecii Astra. Acest fapt determină multe critici din partea mai multor persoane care frecventau acea insituție. Cuvântul ,,inventar’’ devine un laitmotiv al romanului, marcând începutul fiecărui capitol. Inventarul presupunea distrugerea, arderea și nimicirea mai multor titluri care au marcat literatura română. La acest proces nu se putea opune nimeni sau nu era nimeni în stare să o facă.

Romanul este transpus într-o construcție ciclică, circulară, un cerc în alt cerc, pe cale de a se constitui prin prezența simbolică a personajului poreclit ironic ,,Doamna Formatmic (o cheamă Sîngiorgiu, dar nu contează)’’ .

În conținutul romanului, sunt descrise mai multe personaje care frecventau foarte des biblioteca. Doamna Formatmic nu era o femeie foarte în vârstă ,,nu e chiar babă’’ . Prefera să citească toate cărțile într-un format mic, legate în marochin, cu flori de aur pe coperte și pe cotor tei litere I.S.G. Naratorul relatează și numele real al femeii, doamna Sîngiorgiu. De asemenea, îi este conturat un portret fizic ,,ea este de format mare [ ] nasul: unul mic-mic, la obrazul ei mare se pierde’’ .

Un alt personaj prezentat este domnul Artur, pe numele adevărat Vasile Porumb. Acesta are în jur de 60 de ani, este foarte sărac și îi lipsește un picior. Numele de Artur este un pseudonim literar pe care și-l va însuși în momentul în care va publica poeziile la care lucrează. Are un statut special, fiind ,,singurul cititor căruia i se permite să intre în sala de lectură cu paltonul și cu fularul’’. Domnul Artur scrie anumite poezii foarte lungi și foarte repede ,,scrie la ele de parcă i le-ar dicta cineva la ureche’’.

Două personaje care se remarcă sunt colegii protagonistului, Septimiu și Octavian. Cei doi sunt caracterizați direct: Septimiu: ,,băiat frumos, sprâncenat, fin, subțire’’ , iar Octavian: ,,tot atât de înalt, însă de două ori și peste jumătate mai lat’’ . Pentru ziua respectivă, cei doi colegi aveau planuri diferite. Octavian, băiatul protector, afirmă că se întoarce înapoi la școală, la ora de economie, iar Septimiu că pleacă la distracție, spre Corso.

Biblioteca Astra avea numele provenit de la ,,Asociația Transilvană’’ și era înființată de George Bariț, un mare jurist din perioada Austroungarilor. Naratorul relatează cu lux de amănunte momentul în care a intrat pentru prima dată în bibliotecă. Acesta își mințise colegii că pleacă în vizită la un prieten de-al tatălui și pornește spre parcul Astra să fumeze. În timp ce stătea și fuma, observase mai mulți elevi care mergeau într-o anumită direcție. Curios, pornește și el pe urmele celorlalți. Ajunge la ușa bibliotecii iar în momentul în care intră rămâne marcat de ceea ce observă acolo ,,O scară frumoasă-frumoasă. Nu mai văzusem o scară atât de ...îmbietoare; deși era cam prea strălucitoare, din marmură; prea sclipitoare, din fier înflorit, pe alocuri aurit; prea roșu covorul - nu pentru unul ca mine era scara’’ . Primul contact cu biblioteca transpune povestirea într-o atmosferă mitică, eroul pătrunzând în incinta ei ca într-un sanctuar încărcat de sacralitatea conferită de prezența mistică a spiritului. Scara simbolizează ascensiunea spiritului, ,,desemnând nu doar urcarea întru cunoașterea, ci o elevație integrată a întregii ființe; scara bibliotecii devine o potențială axis-mundi a ființei care se dezvoltă și evoluează în libertatea ei interioară, nealterată, spre transcendent’’ .