Logistică

Partea I – Fundamente teoretice

Autor: lector univ. dr. Liviu Ciucan-Rusu

Cuvânt înainte

Înainte de a intra în dezbaterea problematicii logisticii se impun câtva consideraţii referitoare la aspectele conceptuale şi practice. Trebuie să recunoaştem că domeniul logisticii este unul de frontieră, interdisciplinaritatea fiind o caracteristică definitorie a acestei arii de studiu, pe care nu puţini o numesc ştiinţă. Ştiinţa managerială a îmbrăţişat imediat atributul logistic (management logistic) plecând de la contribuţia evidentă la performanţele organizaţiei. Marketingul consideră logistica una din funcţiile sale, prin faptul că se asociază cu distribuţia fizică şi vânzarea – elemente care definesc oferta unei organizaţii către consumatori.

În esenţă, logistica se referă la asigurarea asistenţei , a suportului pentru activitatea de bază a unei organizaţii, ea presupune gestiunea fluxurilor (materiale în primul rând, informaţionale, financiare, juridice) astfel încât continuitatea activităţii să fie asigurată. Creşterea importanţei logisticii a intervenit pe măsură ce firmele s-au înscris pe calea Efficient Consumer Response, o filozofie de afaceri care presupune satisfacerea optimă a solicitărilor consumatorilor. Adesea întâlnim termenul de Supply Chain Management, sugerând procesarea comenzilor de aprovizionare pentru fiecare verigă a circuitului către consumatorul final. Informatizarea a adus o nouă dimensiune abordării logisticii, procesarea datelor în sisteme ERP (Enterprise Ressource Planning) şi sistemele E-business contribuind la creşterea performanţelor serviciilor logistice.

Fie că ne referim la logistica industrială sau comercială, suntem în faţa unui fenomen de proporţii globale (exemplul companiilor multinaţionale de tip Fast Moving Consumer Goods), determinat de un complex de servicii cu valoare adăugată, de performanţa cărora depinde realizarea obiectivelor şi chiar dezvoltarea durabilă a organizaţiei.

I. Importanţa logisticii în organizaţii

1.1. Originile şi evoluţia logisticii

Conceptul de logistică a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. Sensurile logisticii în Roma antică:

logiste - se înţelegea intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie pentru a duce un război,

logisteo = administrare - gestionarea fluxurilor necesare reuşitei militare,

logista –ofiţer însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru legiunile romane.

Principiile logisticii sunt de origine militară. Conducătorii militari au fost primii care au dat o utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului, fiind considerată ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele. Pentru militari logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit de a aplica planurile strategice şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce trupele în acel loc. La începutul secolului XX, prin logistică se înţelegeau acţiunile de mişcare şi aprovizionare ale armatelor, fiind considerată o componentă a artei războiului. În timpul celui de-al II-lea război mondial, armatele participante au elaborat şi folosit diverse modele logistice pentru asigurarea trupelor cu materialele necesare (hrană, echipamente, îmbrăcăminte, muniţie). Ulterior a început construcţia unor sisteme logistice pentru a desemna totalitatea structurilor, mijloacelor şi activităţilor implicate în desfăşurarea acţiunilor militare. Treptat conceptul de logistică s-a extins şi în alte domenii de activitate, iar principiile logisticii pot fi utilizate nu numai în acţiuni militare, dar şi economice, sociale, guvernamentale sau nonguvernamentale.

Evoluţia conceptuală şi operaţională a logisticii reprezintă rezultatul acumulării experienţei organizaţiilor în domeniul de activitate în care funcţionează şi a cuprins, începând din a doua jumătate a secolului XX, o serie de nivele ale evoluţiei:

• coordonarea activităţilor ce asigură desfăşurarea acţiunilor procesului logistic (transport, depozitare, stocare şi prelucrare a comenzilor);

• regruparea personalului în structuri bine definite pentru asigurarea desfăşurării procesului logistic;

• integrarea activităţilor de logistică pentru asigurarea utilităţilor de timp, loc şi procurare a comenzilor la un cost minim;

• abordarea strategică a activităţilor de logistică pentru asigurarea competenţei organizaţiei şi obţinerii alianţelor interorganizaţionale (furnizori, beneficiari) şi asigurarea avantajului competitiv.