Administrarea întreprinderilor de comerț, turism, servicii - curs 4

Curs 4 Administrarea întreprinderilor de comert, turism, servicii

Tema 3: Guvernul si afacerile

3.1 Impozite si taxe

3.2. Politica concurentei

3.2.1 Scopul legislatiei concurentei

3.2.2 Interzicerea practicilor anticoncurentiale

3.2.3 Controlul concentrarilor economice

3.3. Dreptul de proprietate

3.1 Impozite si taxe

Legislatia româneasca foloseste mai multi termeni pentru diversele obligatii ale persoanelor fizice sau juridice de a plati statului diverse sume: impozite, taxe, contributii, timbre, accize. Ne von referi la toate acestea împreuna cu termenul taxe. Reglementarea acestora a fost unificata în Codul fiscal.

În orice tara civilizata, taxele au o pondere importanta în economia unei întreprinderi, dar si a fiecarui individ. Fiecare întreprinzator/ manager/ administrator este obligat sa cunoasca sistemul fiscal si sa îl foloseasca, pe cât posibil, în avantajul sau.

- Cine datoreaza taxe?

Din punct de vedere fiscal, taxele sunt datorate de toti contribuabilii, persoane fizice sau juridice române sau straine care au o activitate economica pe teritoriul României. În concluzie, taxele respecta un principiu al teritorialitatii. Dar, comunicatiile prin satelit si internetul, precum si corporatiile transnationale au bulversat complet notiunea de teritorialitate fiscala. Libera circulatie a fortei de munca si a capitalurilor vor spori dificultatile privind teritorialitatea.

- De ce se platesc taxe?

În general, taxele se colecteaza pentru a sustine armata, învatamântul, sanatatea, politia si aparatul administrativ de stat. Sistemul fiscal modern are o componenta de descurajare a comportamentelor considerate daunatoare (ex: fumatul, consumul de alcool etc.) si de încurajare a altor comportamente, considerate benefice (ex: nasterea unui copil, achizitionarea de masini nepoluante).

- Tipuri de taxe

Dupa modul de colectare de catre stat, taxele sunt directe si indirecte.

Taxe directe

Acestea se împart în taxe pe venit si taxe pe capital.

Impozitul pe profit sau impozitul pe venit sunt taxe directe pe venit si pornesc de la premiza ca statul trebuie sa-si preleveze o cota parte din activitatea persoanelor juridice si fizice. Cu cât persoana are activitate mai mare, cu atât suma prelevata de stat prin impozit este mai mare. Un astfel de impozit se numeste progresiv. Aceasta conceptie este oarecum justificata de faptul ca, în general, o activitate intensa si profitabila a unei firme este si meritul statului care i-a asigurat anumite conditii: angajati instruiti, sosele, ordine publica etc. Din alt punct de vedere ar putea parea ca se descurajeaza activitatea firmelor.

În România, impozitul pe profit al firmelor este de 16% (dupa ce a trecut prin mai multe etape: 38% pâna în 1996, 25% între 1997 si 2004) si este datorat de societati comerciale, cu exceptia microîntreprinderilor, care sunt impozitate pe venit, ca si persoanele fizice (cu o cota de 3%).

Impozitul pe salarii (16%) si impozitul pe dividende (10%) sunt alte taxe directe care afecteaza salariatii, respectiv, actionarii sau asociatii. Acestea sunt impozite finale si nu se aditioneaza cu impozitul pe venit.

Mai exista si impozitele pe terenuri, cladiri si vehicule, acestea fiind mai scumpe pentru persoanele juridice decât pentru cele fizice. Impozitul pe terenurile agricole este un caz interesant: nici un guvern nu a avut curajul sa îl puna în aplicare.

O alta categorie de taxe sunt taxele pe câstigurile de capital (capital gain tax – CGT), rezultate din activitatea la bursa de valori.

Codul fiscal în vigoare în România poate fi accesat pe site-ul Ministerului Finantelor: http://www.mfinante.ro/legislatie/index.jsp.

Taxe indirecte

Acestea sunt taxe pe consum. În România, impozitul pe consum este principalul capitol de venituri ale statului, sub forma Taxei pe Valoarea Adaugata (TVA) si a accizelor pe cafea, tutun, alcool, benzina etc. În mod normal, firmele nu platesc TVA, doar îl colecteaza de la clientii lor si îl vireaza la bugetul statului (actioneaza ca un fel de colectori de taxe).

În România, TVA este de 19% din valoarea pretului de vânzare la majoritatea bunurilor si serviciilor. Exista produse si servicii cu alte cote de TVA decât 19%. De exemplu, cartile au o cota de 9% TVA, iar medicamentele au % TVA. La produsele si serviciile cu TVA 0%, detailistul nu colecteaza TVA, dar îsi poate deduce TVA deductibil pe care l- platit în amonte furnizorilor sai. Daca TVA de plata rezulta negativ, aceasta se numeste TVA de rambursat si este datorat de fisc întreprinderii. Exista si o categorie de bunuri si servicii scutite de TVA.

- Evitarea fiscala

Pentru un administrator de întreprindere, acesta este un subiect interesant, referindu-se la utilizarea mijloacelor legale pentru optimizarea fiscala, adica pentru a plati cât mai putine taxe, impozite etc., fara a încalca legea. Nu trebuie confundata cu evaziunea fiscala, care are acelasi scop, dar mijloace ilegale: nedeclararea unor venituri, fals si uz de fals, contrabanda, utilizarea unor facturi cumparate pe piata neagra, utilizarea muncii la negru, firme fantoma (care dispar la nevoie) etc.

Metodele optimizarii fiscale sunt: contabilitata creativa, relatiile de proprietate între persoane din grupul de persoane/firme, relatiile comerciale între firmele unui grup, politica de dividende, exploatarea inflatiei, managementul financiar al firmelor.

3.2. Politica concurentei

Concurenta are efecte benefice pentru consumatori si pentru economia nationala în general. Concurenta:

- asigura pentru consumatori produse mai bune la un cost mai scazut;

- înlatura ineficienta producatorilor;