Administratie, Management și Leadership

a înţelege mai bine elementele specifice managementului, vom face distincţia necesară între management şi administraţie.

Accentul în cazul managementului cade pe rezultate şi pe asumarea unui risc calculat, iar în cazul administraţiei pe proceduri, contabilitate si evitarea riscurilor.

Diferenţele nu par a fi complet opuse, ci mai degrabă situate la capetele unei unităţi.

Există organizaţii care operează pe la mijlocul acestei unităţi, întrunind ambele tipuri de caracteristici.

Diferenţe între administraţie şi management

Administraţie Management

Obiective Stabilite în termeni generali şi revizuite sau schimbate la intervale nedefinite Stabilite prin ţeluri strategice largi sprijinite prin obiective pe termen scurt mai detaliate şi sarcini supuse revizuirii

Criterii de succes Evitarea greşelilor Căutarea succesului

Folosirea resurselor Performanţă rar măsurată. Grijă secundară Performanţă concret măsurabilă. Prima grijă

Luarea deciziei Se iau puţine decizii, dar care afectează mulţi oameni şi iau mult timp Se iau multe decizii, în timp scurt, ce afectează puţini oameni

Structura. Roluri Roluri definite în termeni de domenii de responsabilitate. Ierarhii întinse; delegare limitată Ierarhii restrânse; delegare maximă. Atitudini Arbitru Pasivă: cantitatea de muncă este stabilită din afara sistemului Protagonist Activă: caută să influenţeze mediul.

Competenţe De regulă cei mai buni rezolvă problemele. Cei mai buni caută şi exploatează oportunităţile.

Insensibilă la timp. Sensibilă la timp. Acceptarea riscului, dar minimizarea lui.

Evitarea riscului. Accent pe rezultate.

Accent pe proceduri. Face lucrul care trebuie.

Face lucrul cum trebuie. Experimenţe locale: nevoia de conformitate trebuie încercată.

Conformitate. Independenţă.

Uniformitate. Economice sau socio-economice

Legale, sau cvasi-legale Literare (rapoarte, note). Numerice (statistici, diagrame).

Management şi leadership

In literatura de specialitate se utilizează tot mai frecvent termenul de leadership pentru a denumi acea parte a activităţii unui manager prin care acesta influenţează comportamentul indivizilor şi grupurilor în vederea obţinerii rezultatelor dorite. ( W. David Rees, The Skills of Management, Routledge, London, 1991).

Leadership-ul şi managementul reprezintă de fapt dimensiuni distincte ale persoanelor din conducere:

leadership-ul reprezintă capacitatea de a determina oamenii să acţioneze.

Managerul, în schimb, este individul care asigură atingerea obiectivelor organizaţionale prin planificare, organizare şi orientarea muncii către finalitate.

Prin urmare, o persoană poate fi un manager eficient fără a avea capacităţile unui lider. Un manager, ca de altfel şi un executant, trebuie să fie competent, adică să fie capabil să îndeplinească obiectivele proprii şi pe cele ale domeniului în care activează şi să beneficieze, pentru aceasta, de o suficientă “libertate decizională şi acţională”. (Hersey P., Blanchard K., Situational Leadership, Prentince Hall, NewYork, 1988)

Aceste aspecte conduc la concluzia că abordarea competenţei trebuie realizată bidimensional:

pe de o parte, competenţa acordată, atribuită, numită şi autoritatea oficială şi,

pe de altă parte, competenţa propriu-zisă, numită şi autoritatea personală.

Prima latură reclamă libertatea decizională, dreptul de decizie al titularului postului de management, posibilitatea de implicare decizională a acestuia în rezolvarea problemelor cu care se confruntă domeniul condus.

Cea de-a doua latură vizează cunoştinţele, calităţile şi aptitudinile pe care ocupantul unui post de management trebuie să le posede pentru exercitarea în condiţii de normalitate a autorităţii cu care este investit respectivul post. Această a doua dimensiune a competenţei poate şi trebuie să fie tratată în două ipostaze: competenţa profesională şi competenţa managerială .

“Defnim competenţa ca pe unitatea functională la nivelul personalitaţii dintre : a şti, a şti să faci, a şti să devii. Sunt implicate aici aspecte cognitive, cele legate de personalitate pe coordonata afectivă, volitivă, atitidinală şi creativă şi cele legate de comportamentul concret (componenetele motorii, psihomotorii, sociale etc)” (Niculescu Mariana Rodica , Cap.I, Management educaţional, în vol. Institutul Român de Management Educaţional, Management Educaţional, Iaşi, Editura CDRMO, 2003)

Competenţele manageriale se pot forma, în cea mai mare parte a elementelor lor constitutive, dar asta nu înseamnă că unele dintre ele nu aparţin personalităţii, temperamentului persoanei respective prin naştere.

Problema gradului şi posibilităţilor de formare a unui manager preocupă pe multă lume. Unii autori vorbesc despre comjugarea în activitatea managerului a trei roluri cu şase funcţii considerate fundamentale. (Earlandson David A., Atkinson Nancy J., Allen Steve , The Management Profile.A Handbook for the Developement of Managing Skills,Texas A&M University, SUA, 1990)