Analiza corupției

Introducere

Misiunea fundamentală a guvernelor şi a instituţiilor publice este aceea de a servi

interesul public. Cetăţenii doresc ca funcţionarii publici să-şi facă datoria în mod cinstit,

corect şi imparţial. Din ce în ce mai mult se cere ca guvernele să ia măsuri pentru ca

funcţionarii publici să nu permită compromiterea procesului de luare a deciziilor oficiale

şi de administraţie publică din cauza intereselor şi relaţiilor lor personale. În condiţiile în

care pretenţiile societăţii sunt din ce în ce mai mari, măsurile guvernamentale privind

reducerea corupţiei trebuie sa fie din ce în ce mai concise, mai eficiente.

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului,

echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează

economia de piaţă şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor statale.

Cu o istorie de mii de ani, începând încă din antichitate, corupţia reprezintă unul

dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, în acelaşi timp, extrem de

răspândite în cadrul funcţionarilor oficiali sau reprezentanţilor aleşi ai comunităţii. În

ultimul secol, ea priveşte şi comportamentul celor din domeniul privat. Interesul şi

îngrijorarea faţă de acest fenomen au crescut şi au avut loc reacţii pe plan naţional şi

internaţional.

Deşi există nenumarate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns până acum la

o definiţie universal valabilă şi unanim acceptată, care să acopere toate actele şi faptele

posibile şi care să constituie în orice jurisdisdicţie acte de corupţie.

Pentru prima oară, în 1975, prin rezoluţia 3514, Adunarea Generală a Naţiunilor

Unite a abordat chestiunea practicilor corupte în tranzacţiile comerciale internaţionale şi

ca urmare au fost adoptate o serie de alte măsuri de către organisme internaţionale în

legatură cu acest subiect.

Un exemplu în acest sens este Programul de actiune împotriva corupţiei realizat în

1995 de către Grupul multidisciplinar de studiu al corupţiei şi supus aprobării

Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei în 1996, program care conţine 4 capitole,

primele trei ocupându-se de aspectele de drept civil, penal, administrativ şi constituţional

iar cel de-al patrulea tratând o serie de subiecte care, deşi s-ar integra cu uşurinţă întrunul

din capitolele anterioare au un specific aparte şi ca urmare sunt tratate separat:

4

finanţarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media şi rolul ei în lupta împotriva

corupţiei, activităţile de cercetare, instruire şi schimb de experienţă în această direcţie.

Cel mai frecvent corupţia apare în activităţile comune public-privat şi are

determinări în structurile guvernamentale centrale sau locale.

Cercetările empirice asupra corupţiei sunt relativ recente. În încercarea de a

determina cauzele şi consecinţele corupţiei, mediul academic s-a concentrat în ultima

vreme mai ales pe analizele trans-naţionale. Acestea au la bază de cele mai multe ori

studii realizate asupra nivelului corupţiei din diferite ţări. Acestea sunt adeseori corelate

pentru a se analiza realizările de la nivel naţional.