Analiza prețuri

1.1. CONCEPTE CHEIE

• Preţ

• Valoare a unui bun

• Mecanism autonom al preţurilor

• Piaţă

• Funcţie a cererii

• Funcţie a ofertei

• Funcţie a costului total

• Preţ de echilibru

• Concurenţă – mediu concurenţial normal

• Elasticitate a cererii / ofertei în raport cu preţul

• Elasticitate încrucişată a cererii în raport cu preţul

• Elasticitate a cererii în raport cu venitul consumatorilor

1.2. SINTEZE

Piaţa presupune:

- existenţa unor unităţi economice autonome, între care există legături directe de vânzare-cumpărare;

- existenţa preţului liber, determinat de cerere şi ofertă;

- manifestarea liberă a concurenţei economice concrete şi active.

În condiţii de autonomie deplină a producătorilor, economia are caracteristici de piaţă, cât şi de plan:

- fiecare firmă îşi stabileşte decizia preţurilor de vânzare, modul de management al capitalului, politica privind schimburile interne şi internaţionale

- legătura cu statul este realizată prin intermediul impozitelor şi taxelor; pentru regiile autonome, preţurile se stabilesc în cadrul politicii Guvernului, cu avizul autorităţii privind concurenţa ; pentru bunurile sau serviciile pentru care s-au organizat pieţele în vederea deschiderii la concurenţă, funcţionează preţurile reglementate, în cazul existenţei monopolului.

În funcţie de tipul economiei, se pot întâlni următoarele categorii de preţuri:

Tipul economiei Categoriile de preţ

Economie (exclusiv) de piaţă

Preţuri libere

Economie (exclusiv) planificată Preţuri fixe (sau limită)

Stabilite de stat

Economie mixtă (de piaţă şi planificată) Preţuri libere

şi

Preţuri reglementate

Valoarea unui bun:

- este definită de caracteristiile intrinseci ale bunului obţinut prin muncă, dar şi de relaţiile dintre producătorii şi consumatorii bunului, dintre aceştia din urmă şi obiectul material al bunului, dar şi de relaţiile dintre aceştia şi puterea publică;

- este dată de munca încorporată în marfă, cât şi de utilitatea mărfii (conform teoriei obiective );

- poate fi măsurată ca valoare de schimb a lucrurilor utile, evaluată prin cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea acestora, dar şi prin performanţele tehnico-calitative, importanţa şi raritatea acestora, punctul de vedere al cumpărătorului este hotărâtor;

- poate fi exprimată prin preţul real (natural), care exprimă cantitatea de muncă utilizată pentru realizarea bunului respectiv, dar şi prin preţul nominal (preţul pieţei); raportul dintre preţul natural şi preţul pieţei este determinat de raportul dintre cerere şi ofertă (în cazul unei cereri excedentare, preţul pieţei este mai mare decât preţul natural şi invers);

- conform teoriei subiective , valoarea estimată a unui bun este determinată în funcţie de capacitatea acestuia de a satisface nevoile de consum (care depinde de calitate, raritate, dificultăţi de procurare etc.).

- Funcţionarea mecanismului autonom al preţurilor

Piaţa reprezintă ansamblul mijloacelor şi operaţiunilor de comunicare şi de confruntare a vânzătorilor cu cumpărătorii, prin care aceştia se informează mutual de ceea ce pot produce pentru vânzare, respective, de ceea ce au nevoie să cumpere şi de preţul pe care urmează să-l ceară sau să-l propună în vederea încheierii contractelor şi derulării tranzacţiilor.

Piaţa se defineşte prin următoarele elemente:

1. obiectul comun al tranzacţiilor, adică bunul omogen şi substitutele sale;

2. volumul mare al tranzacţiilor efectuate, adică valoarea vânzărilor derulate în cadrul unui interval de timp considerat, în spaţiul delimitat geografic;

3. mijloacele şi instrumentele folosite de către operatori pentru a-şi manifesta înţelegerea bilaterală asupra condiţiilor actului comercial. Unul dintre ele, respectiv cel de bază, îl reprezintă preţul.

Cele două segmente importante ale pieţei – oferta şi cererea – se referă la circulaţia bunurilor economice care implică tranzacţii între întreprinderi şi manifestarea activă pe piaţă a consumatorilor. Preţul se formează în mod liber, prin negociere şi consens, tinzând către un preţ de echilibru, determinat de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă, în condiţiile concurenţei.

Formarea liberă a preţurilor

Preţul propus de producător pentru negociere cu cumpărătorii este format din costul unitar şi marja de profit. Jocul liber al preţului este determinat de doi factori: raportul dintre cerere şi ofertă şi concurenţă:

- când cererea>oferta, se manifestă, mai puternic, concurenţa între cumpărători, obţinându-se o creştere a preţului

- când cererea<oferta, se manifestă, mai puternic, concurenţa între producători, ceea ce va conduce la scăderea preţului